Destinul sângelui albastru

~Un sentiment ciudat~

Merliah

Am ieșit în grădină și l-am chemat pe Drago.

-Cu ce te pot ajuta, Merliah?

-Am o presimțire rea cu privire la doi dintre membrii Consiliului.

-Te referi la vampir și la vrăjitoare?

-Da. Cei doi pot fi foarte vicleni și cred cu tărie că s-au aliat și au pus ceva la cale pentru ziua în care adevăratul alpha va apărea.

-Miranda folosește magia neagră. Este o vrăjitoare a Vechii Religii.

-Vrei să spui că e atât de puternică încât poate invoca orice creatură care ar putea face rău oamenilor?

-Da, iar magia respectivă este foarte puternică. Mult mai puternică decât puterea pe care o deții tu, Merliah.

-Vrei să spui că dacă va invoca o creatură, eu nu o voi putea ucide?

-Sunt creaturi pe care le poți opri, dar sunt și unele cărora nu le poți face față. Dar eu te pot ajuta. Am nevoie de o sabie. Crezi că poți face rost de una?

-Da. Mă întorc imediat, spun și mă duc repede în castel și apoi mă întorc cu o sabie.

-O armă creată cu ajutorul meu va fi foarte puternică.

-Știu.

-Nu, nu știi. Poți doar să presupui. Nu ai văzut ce am văzut eu.

-Ce vrei să spui?

-Pe mâinile cui nu trebuie, sabia poate face mult rău. Trebuie mânuită doar de tine.

-Înțeleg.

-Nu ajunge să înțelegi. Trebuie să promiți.

-Promit.

-Folosește magia pentru a face sabia să leviteze în fața mea, spune iar eu fac așa cum îmi cere.

Drago călește sabia cu respirația sa de foc, iar apoi cobor sabia și o iau în mână.

-Ascultă-mi vorbele. Sabia a fost creată pentru tine și doar pentru tine. Sabia a fost născută din magie străveche. Nu știi cât de puternică e. În mâinile altcuiva ar aduce doar rău.

-Atunci o vom distruge.

-Ce e făcut nu poate fi desfăcut.

-Ce vrei să fac?

-După ce se va sfârșii totul, vreau să duci sabia cât mai departe. Du-o undeva unde nu o va găsi nimeni.

Dau încet din cap.

-Dar nu voi putea intra în Consiliu cu o armă la mine.

-Dacă va fi nevoie, îți va fi adusă de cineva, spune și ia sabia.

-Mulțumesc, Drago!

-Cu plăcere, Merliah. Te rog, fii atentă! spune și își ia zborul.

Îl privesc pe Drago cum se îndepărtează, iar atunci când nu îl mai văd, intru în castel.