Destinul sângelui albastru

~Monștrii din întuneric~

Damian

Am ieșit din castel și m-am îndreptat spre grădină.

-Hei, spune Derek venind spre mine. Ești bine?

-Da. Am ieșit să iau puțin aer.

-Vrei să-ți țin companie?

-Mi-ar prinde bine.

Ne plimbăm amândoi până ajungem în mijlocul grădinii.

-De ce nu ești la petrecere? întreabă.

-Am simțit nevoia să stau puțin singur. Doar eu cu gândurile mele.

-Grădina e locul potrivit pentru asta. Parfumul florilor te liniștește. Mereu vin aici când simt nevoia să mă calmez.

Mă pregăteam să-i răspund când dintr-o dată am auzit un mârâit puternic, apoi, în fața noastră au apărut trei vârcolaci maro. Fir-ar să fie! Nu din nou! Nici nu mă pot transforma...nu-l pot lăsa pe Derek să afle că și eu sunt o creatură ca aia.

Leo! Leo sunt trei vârcolaci în grădină!

La dracu! Damian, transformă-te!

Nu pot! Derek e cu mine...

Nu poți permite ca Derek să pățească ceva! Merliah nu ar putea suporta asta!

Îi arunc o privire și văd cum mușchiul maxilarului îi tresaltă. Dintr-o dată se poziționează în fața mea.

-Îmi pare rău că trebuie să afli în felul ăsta, Damian, spune aruncându-mi o privire, apoi își îndreaptă toată atenția asupra vârcolacilor din fața noastră. Dintr-o dată Derek se transformă într-un vârcolac gri și începe să mârâie la adversarii lui.

Nu pot să cred!

Ce? Ce e? Sunteți bine?

Derek e vârcolac...

CE?

Dumnezeule!

Nu îl poți lăsa să afle despre noi!

Ce mă fac acum? Derek nu le poate face față...trebuie să găsesc o soluție să-l ajut.

Dumnezeule! Vin cât pot de repede la voi.

Derek a rămas tot timpul cu spatele la mine pentru a mă proteja. Vârcolacii au atacat în același timp, mușcându-l pe Derek din locuri diferite. Un urlet de durere s-a auzit venind de la Derek. Fir-ar să fie! Dacă nu fac ceva îl vor măcelării! Gândește, Damian! Gândește! Cuțitul! Asta era. Scot cuțitul pe care mi l-a dat Merliah și pun ochii pe cel mai apropiat vârcolac. La naiba! Nu pot arunca cuțitul, nu ar ajuta cu nimic...trebuie să îl îndepărtez de pe Derek. Am strâns mânerul cuțitului și m-am aruncat asupra vârcolacului din fața mea. I-am înfipt cuțitul adânc în spate. Acesta s-a dat jos de pe Derek și a încercat să mă arunce de pe el. Să o crezi tu, amice, nu scapi așa ușor de mine. Nu o să-ți permit să te atingi de Derek. Vârcolacul s-a zvârcolit sub mine până a reușit să mă arunce de pe spatele lui. M-am lovit tare de pământ, dar m-am ridicat repede în picioare și l-am fixat cu privirea. La dracu! Cuțitul a rămas înfipt în spatele lui. Îi arunc repede o privire lui Derek. Situația nu arată bine deloc. Ceva cald mi se prelinge pe frunte. Sângele îmi intră în ochi. La naiba! Vârcolacul se apropie încet de mine. Se pare că se distrează de minune acum...se joacă cu prada.

Din spatele meu se aude un zgomot puternic. Muzică? Serios? Însă ăsta nu e singurul zgomot pe care îl aud. Urechile mele disting și un alt zgomot...Stai așa, alea sunt...TOCURI?