Destinul sângelui albastru

~Câinele Iadului-vestitorul morții și paznicul Infernului~

Merliah

Am condus până în oraș, iar apoi Derek mi-a spus să trag pe dreapta în fața unei cofetării.

-Aleksander deține acest loc, spune și coboară din mașină. Iar în spatele ei este casa lui.

Îl urmez și intru după el în cofetărie. În spatele tejghelei se afla Aleksander, un băiat blond, cu ochi albaștrii.

-Merliah, Derek! Cu ce vă pot fi de folos? spune stergându-și mâinile pe un prosop.

-Am nevoie de ajutorul tău, spun.

-Dacă mai aștepți câteva minute până la închidere, sunt doar al vostru.

Dau ușor din cap, iar Aleksander ne face semn să ne așezăm pe scaune.

-Cu ce vă servesc?

-Un cappuccino, te rog. Iar pentru Derek o cafea cu lapte.

-Doriți și o prăjitură?

-Ce ne recomanzi?

-Tiramisu, spune și scoate din vitrină un platou. Taie o felie din prăjitura respectivă și o așează pe o farfurie pe care apoi o pune în fața mea. Se răsucește și scoate din sertar o furculiță pe care mi-o înmânează.

-Mulțumesc! spun și iau o gură din prăjitură. Uau, are un gust minunat. Gătești incredibil!

-Mulțumesc pentru compliment, prințesă.

-Știam că o să-ți placă, spune Derek râzând.

-Tu știai? îl întreb îndreptând furculița spre el.

-Da, vin uneori pe aici.

-A gustat din toate prăjiturile, spune Aleksander făcându-mi cu ochiul.

-Așa e? De asta ești puțin mai rotofei? întreb zâmbind.

Derek roșește. Întoarce privirea și se uită în altă parte, iar eu îmi îndrept atenția spre Aleksander,

-O să o iau ca pe un da, spun râzând. Când vom mai ține un bal, mi-ar face plăcere dacă te-ai ocupa tu de deserturi.

-Ar fi o onoare, prințesă.

Am așteptat până când a închis cofetăria, iar apoi ne-a condus spre casa lui. A deschis ușa și ne-a invitat să luăm loc pe canapea.

-Cu ce te pot ajuta, Merliah? întreabă așezându-se pe un scaun în fața noastră.

I-am povestit despre ce e vorba.

-Și cu ce îți pot fi eu de folos?

-Am nevoie de puterea unui Cerber.

-Ce e un Cerber? întreabă Derek încurcat. Nu am auzit niciodată de așa ceva.

-Este o ființă cu ochii galbeni și este paznicul locurilor supranaturale. O ființă a nopții, dar care este un om obișnuit la fel ca noi. El păzește Infernul și permite intrarea sufletelor morților în lumea de dincolo, spun.

-Merliah știa de mult cine sunt și totuși, mi-a permis să rămân aici.

-Nu faci rău nimănui, Aleksander.

-Nu mai înțeleg nimic, spune Derek. Ce e un Cerber?

-Mi se spune în multe feluri, dar cred că cel mai cunoscut este Câinele Iadului. Eu rezist la foc. Sunt dincolo de viață și de moarte. Sunt etern. Și sunt un vestitor al morții. Atunci când cineva se stinge din viață, eu simt și mă duc la acea persoană.

-Iar apoi îi conduce sufletul pe lumea cealaltă, închei eu.

-Așa e, dar nu știu ce aș putea eu să îți ofer.

-O parte din flăcările tale.

Aleksander se ridică de pe scaun și urcă scările. După câteva minute se întoarce cu o brățară din argint.

-Este brățarea mea norocoasă, spune.

O strânge în pumn, iar apoi culoarea ochilor lui se schimbă, iar mâna îi ia foc. După câteva secunde, flăcările încetează, iar Aleksander deschide punul și îmi întinde brățara.

-Mulțumesc, Aleksander.

-Sper să reușești, Merliah.

-Și eu.

După ce ne-am luat la revedere de la Aleksander, ne-am întors la mașină și am condus până acasă. Când am oprit motorul, Derek s-a uitat îngrijorat la mine.

-Și acum ce vei face?

-Mă voi duce la Consiliu.

-Ai înnebunit?!

-Probabil, spun și mă dau jos.

Merg în bucătărie, iar acolo îi găsesc pe ceilalți și pe Danica.

-Tatăl tău mi-a spus că ai găsit o parte din obiecte. E adevărat?

Scot brățara din buzunarul blugilor.

-Acum le avem pe toate.

-Când te vei duce la Consiliu?

-Chiar acum, spun. Nu am de gând să mai aștept. Cine știe ce îi va mai obliga Consiliul pe ceilalți să facă.

Mă uit la Damian.

-Te poți duce să iei restul obiectelor din cameră?

-Sigur, iubito.

După ce Damian se întoarce, așează toate obiectele pe masă.

-Te-ai descurcat de minune.

-Da, dar totuși am o presimțire rea.

-Știu, scumpo, spune Danica așezându-și o mână pe umărul meu. Mi-aș fi dorit ca Pasărea Phoenix să fie aici ca să te ajute.

-Și eu, iar acum că acest sentiment îmi dă târcoale, cred că ar fi o idee inspirată ca haita să vină cu mine. Măcar o parte din ei.

-Te poți baza pe mine, spune Derek. O să-i iau pe Lysander și Raphael cu noi.

-Iar eu îi voi ruga pe Josh, Adam și Xander să ni se alăture, spune Damian.

-Foarte bine. Ne întâlnim toți în grădină într-o oră.