Destinul sângelui albastru

~Secretele inimii~

Damian

Nu știu ce se întâmplă cu mine. Știu că Liana este iubita mea, dar ceva mult mai puternic mă atrage spre Merliah ca un magnet.

-Ce crezi că faci? întreabă, ochii ei inocenți mărindu-se.

-Merliah...Să. Nu. Îți. Mai. Pui. Niciodată. Viața. În. Pericol. Siguranța ta e mult mai importantă pentru mine.

-Damian...

-La dracu! Trebuie să gust, am șoptit.

-Să guș-...

I-am acoperit buzele cu ale mele, reducând-o la tăcere. Nu știu cât mai pot sta departe de ea. Încerc din răsputeri, dar nu pot. Dumnezeu să mă ajute! O femeie nu ar trebui să aibă un gust atât de bun. Nu trebuia să o sărut, dar nu mă pot abține. Nu pot rezista buzelor ei dulci ca mierea. Corpul și inima mea o voiau doar pe ea și știam că nimeni nu mă va mai face să mă simt așa niciodată. Corpul mi-a tremurat ușor când i-am simțit buzele. Nu eram pregătit pentru mârâitul puternic care mi-a scăpat când buzele noastre s-au contopit. Am împins-o încet până când spatele ei a atins peretele. O sărutam încet, savurând fiecare atingere a buzelor ei dulci. O sărut cu o foame de nestăpânit ca și cum aș muri dacă nu-i gust buzele. O strâng de talie făcând-o să ofteze, iar eu am profitat de ocazie și mi-am strecurat limba în gura ei. O sărut precum un om care și-a pierdut controlul. Îmi îngrop mâinile în părul ei și o trag și mai aproape de mine. Își așează mâinile pe pieptul meu, iar eu mi-am apăsat buzele și mai tare de ale ei.

-La dracu! am mârâit apucându-i mâinile și lipindu-i-le de perete, deasupra capului.

Mi-am aplecat capul și am sărut-o pe gât coborând în jos spre curbura acestuia, iar ea a început să tresară încet, un oftat scăpându-i de pe buze.

-Mă înnebunești, șoptesc, respirația mea caldă atingându-i pielea. Te rog, nu tremura în brațele mele în timp ce scoți sunetele astea dulci...Ai grijă, dacă treci acea linie nu e cale de întoarcere. Mereu obțin ceea ce vreau și nu mă opresc până nu iau tot. Crede-mă, nu va exista un centimetru din pielea ta care să nu fie atins atunci când voi termina cu tine.

Parfumul ei îmi acaparează simțurile.

-Spune-mi că sunt singurul care te-a atins până acum. Spune-mi că sunt singurul care te-a sărutat. Spune-mi!

-Și ce dacă nu ești singurul?

Voia să mă facă gelos, să simt ceea ce simte ea. Privirea mi s-a întunecat, iar apoi am început să râd.

-Nici o șansă, iubito. Buzele și corpul tău m-au cunoscut doar pe mine. Îți pot spune asta cu siguranță. Limbajul trupului tău îmi spune asta. Îmi strigă numele, strigă după mine, iubito.

-Atunci de ce ai întrebat? șoptește.

-Pentru că vreau să te aud spunând asta.

Îi las capul pe spate și o sărut pe gât, mușcând-o din loc în loc.

-Nimeni altcineva nu m-a atins vreodată. Tu ești primul, mărturisește.

O sărut posesiv, mâinile oprindu-mi-se pe talia ei și o ridic, iar ea își încolăcește picioarele în jurul taliei mele. Mă îndrept încet spre pat și o așez pe spate, iar apoi îmi pun mâinile de o parte și de alta a capului ei.

-Voi fi singurul. Primul și ultimul care te sărută și te atinge, spun trecându-mi degetul peste obrazul ei. Ești ca un trandafir printre spini. Ești atât de frumoasă...Și buzele astea...buzele astea ale naiba de dulci. Cele mai dulci buze pe care le-am văzut și le-am sărutat vreodată în viața mea. Atât de dulci încât aș muri doar să le gust. Și ochii tăi, Dumnezeule, ochii tăi...Cea mai frumoasă nuanță de verde pe care am văzut-o. Ultima dată când i-am văzut erau măriți de frică și panică...erau cuprinși de frică pentru viața mea. Cum poate cineva să arate atât de minunat?