Destinul sângelui albastru

~Un fior în aer~

Merliah

Ochii mei s-au oprit asupra rochiei din fața mea. Rochia este din mătase neagră, fără fermoar, și la fel ca rochia de mireasă, este simplă. Are bretele subțiri și un decolteu micuț. E strânsă în talie, iar apoi devine puțin mai largă. Nu am vrut să fie pe corp, dar nici prea largă, așa că am ales o rochie care, atunci când stau pe loc să-mi evidențieze doar talia și nu partea inferioară a corpului. Nu vreau ca lumea să se holbeze la picioarele mele sau la fundul meu și nici la pieptul meu. Rochia este lungă, dar mă pot mișca fără să fiu nevoită să țin de ea. În partea inferioară din stânga are o crăpătură lungă lăsâdu-mi la vedere piciorul și sandalele negre. Rochia era extrem de sexy și așa, iar eu nu am mai purtat de mult timp o astfel de rochie. M-am strecurat rapid în ea și am încălțat sandalele. După ce am strâns fiecare curelușă subțire, m-am ridicat din pat și m-am așezat în fața oglinzii. Nu am vrut să îmi schimb machiajul sau să-mi prind părul într-un anume mod. Au rămas la fel. Același machiaj natural și același păr lăsat pe spate. De data asta nu mai purtam nicio coroniță. Mi-am studiat chipul. În timp ce aruncam o privire asupra felului în care îmi stă rochia, am observat inelul de logodnă pe care l-a luat Damian. Îl privesc și îl răsucesc ușor. În fața lui se află verigheta. Mă mai uit o dată în oglindă și apoi ies din cameră cu un oftat lung. Am coborât scările și am intrat în sală. Am simțit privirile tuturor ațintite asupra mea și a fost nevoie de fiecare părticică de autocontrol pe care am putut-o găsi ca să nu fug de acolo. Toată lumea se uita la mine și chiar în clipa în care voiam să mă răsucesc pe tocuri și să mă întorc în camera mea, am văzut un fluture care de data asta era negru, iar în lumina candelabrelor aripile sale străluceau ca un curcubeu. Avea atâtea culori frumoase pe ele. A zburat de câteva ori prin fața mea, iar apoi am simțit ceva pe umărul meu stâng și atunci l-am văzut. Stătea acolo dând încetișor din aripi. Atunci mi-am înghițit nodul din gât și am înaintat încet spre locul în care se aflau părinții și fratele meu, iar atunci fluturele și-a luat zborul. Îmi țineam capul sus, privind în față, și spatele drept ca o adevărată prințesă. I-am văzut pe Leo și pe familia lui așa că m-am oprit mai întâi la ei.

-Wow, Merliah, arăți minunat! spune Leo privindu-mă.

-Mulțumesc!

-Bună, Merliah.

-Maiestate.

-Nu, scumpo. Spune-mi Athena.

-Iar mie îmi poți spune Christopher, draga mea. A spus regele cu un zâmbet cald.

Le-am întors zâmbetul, însă acesta mi-a pierit de pe chip când un mârâit puternic a izbucnit brusc din mulțime și ochii mei s-au mărit când mi-am dat seama de unde provenea. A, a mârâit? Am strâns materialul rochiei în mână când l-am văzut făcându-și loc printre mulțime, ochii lui aruncând săgeți...se mișca de parcă corpul său ar fi stăpânit de altcineva. Respirația lui era greoaie și părea gata să se arunce asupra cuiva. Am înghițit în sec când a ajuns la mine într-o clipă, înainte ca cineva să poată reacționa, m-a apucat ferm de talie și m-a tras în fața lui. Respirația mi s-a tăiat când m-a atins, pielea mea arzând acolo unde mâinile lui se sprijineau pe corpul meu. Am simțit o atracție irezistibilă către el, o atracție pe care nu aș putea să o explic chiar dacă aș vrea. Am vrut să țip la el să nu mă mai atingă, astfel încât toate aceste sentimente să dispară, dar știam că asta va cauza doar o scenă urâtă. Privirea lui îmi ardea pielea în timp ce stăteam acolo, în fața lui, uitându-ne unul la celălalt. Un alt mârâit i-a scăpat în timp ce mă ridica pe brațe, în stil de mireasă, și a ieșit pe hol, departe de privirile tuturor. M-a pus jos și s-a asigurat că nu ne vede nimeni, apoi m-a aruncat pe un umăr și a urcat scările. A deschis ușa camerei mele și o trântește în urma lui, apoi mă aruncă pe pat.