Destinul sângelui albastru

~Neputincioși~

Nicholas

Iau loc pe pat lângă Leo.

-Nu e corect ca ea să treacă prin toate probele astea de una singură, spune cumnatul meu.

Știam cum se simte.

-Știu, dar doar ea poate căpăta acele talismane.

-Trece prin toate chinurile de una singură! Nu e corect! Nici nu vrea să ne lase să o ajutăm!

Am zâmbit cu colțul gurii.

-Așa e sora mea, o încăpățânată. Nu vrea să ne pună în pericol, Leo. Preferă să treacă ea prin toate astea ca să nu fim noi cei care suferă.

-Mi se rupe sufletul când o văd așa...

-Știu, te simți neputincios. Crede-mă că știu ce simți, Leo...așa mă simt și eu. Când a fost nevoită să îndure toată acea durere insuportabilă doar ca să capete un talisman...când am auzit-o urlând...simțem cum ceva se frânge în mine. Mi se rupea inima că nu puteam să-mi ajut sora.

-Probele o să devină din ce în ce mai grele...

-Așa cred și eu, dar Merliah e puternică și deșteaptă. O să se descurce.

Leo oftează zgomotos.

-Ar fi cazul să dormim. O să facem tot posibilul să o ajutăm pe Merliah să capete toate obiectele.

Leo are dreptate. Sting becurile și trecem la somn.