Destinul sângelui albastru

~Confruntarea~

Merliah

Ne îndreptăm pe jos spre palatul Consiliului. Ciorile au început să croncăne când ne-am apropiat. Porțile s-au deschis și am pătruns în curtea palatului. Unul dintre vârcolacii care se află sub protecția Consiliului ne-a condus în interiorul palatului spre sala în care Damian a fost chemat data trecută. Membrii stăteau pe aceleași locuri, iar o singură fereastră lăsa să pătrundă aerul în încăpere.

-Prințesă Merliah, spune Victor ridicându-se de pe scaunul său. Cărui fapt îi datorez această vizită plăcută?

-Spune-mi, Victor. Știi despre legenda omului care va ocupa locul aflat în mijlocul mesei?

-Te referi la adevăratul alpha?

-Da.

-Cunosc legenda, dar au trecut atâția ani. Puterea unui adevărat alpha nu poate fi furată. Arthur a fost singurul alpha adevărat. A fost un om cu suflet bun care a încercat să îi ajute pe toți. S-a dedicat trup și suflet pentru a menține pacea, iar înainte de a se stinge din viață, a pus bazele Consiliului. Nu mai există alt alpha adevărat și nici nu cred că v-a mai apărea vreodată.

-Și dacă ți-aș spune că există...m-ai crede?

-Știu ce fel de persoană ești, Merliah. Știu că nu a-i minți. Bineînțeles că te-aș crede. Despre cine e vorba?

-Eu sunt, spun și îmi las ochii să se transforme.

Ochii lui Victor se măresc dintr-odată.

-Ochii tăi roșii sunt diferiți de cei ai altor vârcolaci.

-Deci, mă crezi?

-Te cred, Merliah, dar știi că asta nu e de ajuns.

-Nu am mai văzut culoarea asta la tine. Îți stă bine, spune Michael. Știi despre pasărea care apare în legendă?

-Știu.

Un zâmbet viclean apare pe chipul palid al vampirului.

-Deci știi și ce se va întâmpla dacă apari în fața noastră fără ea. Știi ce sentință te așteaptă pentru că pretinzi că ești adevăratul alpha?

-Da, dar știu și de talismane. Chiar credeai că voi veni în fața Consiliului așa? Am adunat toate obiectele de care aveam nevoie.

-Arată-mi, spune Victor.

Mă îndrept spre masa lor și îmi desfac lănțișoarele de la gât și brățările, iar apoi le așez în fața lor. Pun lângă ele cristalul și pana Grifonului. Însă îmi păstrez lănțișoarele în formă de semi-lună și dragon. Toți cei trei membrii privesc fiecare obiect în parte.

-Pot simți fiecare putere a creaturilor, spune Victor. Ființele supranaturale te-au crezut și ți-au oferit talismanele lor.

Vârcolacul îi privește pe ceilalți doi membrii.

-Ea e adevăratul alpha, spune și vine lângă mine.

-Victor, nu te grăbi să iei o decizie! spune Michael. Nu am de gând să o las să ocupe acel loc!

-Michael, ne-a adus talismanele.

-Nu-mi pasă! Pasărea trebuia să fie aici! Numai atunci putem fi siguri că ea e adevăratul alpha! Dar pasărea nu e, ceea ce înseamnă că nici ea nu e un alpha adevărat!

-Pui la îndoială alegerea celorlalte creaturi? vocea lui Victor tună în încăpere.

-Michael nu vrea ca eu să revendic locul de drept pentru că vrea ca el să aibă o putere asupra celorlalți.

-Cum poți face astfel de acuzații? întreabă vampirul.

-Ești capabil de orice Michael, spun. Acum că știi cine sunt cu adevărat, vrei să faci tot ce e posibil ca să dispar din peisaj. Spune-mi, ai de gând să folosești din nou omagul? Sau a-i de gând să o pui pe Miranda să mai cheme un alt spirit pentru a mă ucide?

Victor se răsucește spre vampir.

-Poftim?

-Oh, nu ți-a spus? După ce am părăsit încăperea, Michael și Miranda s-au unit pentru a ne face rău mie și lui Damian. Unul din noi putea să moară...sau puteam muri amândoi. Apoi, cumva, au aflat cine sunt cu adevărat și au pus la cale un plan pentru ca eu să nu mai ajung aici. Miranda este o Preoteasă a Vechii Religii și are o putere mult mai mare decât restul vrăjitorilor. A reușit să elibereze un spirit din lumea de dincolo și l-a trimis pe urmele mele să mă omoare.

-E adevărat? Voiai să folosești planta lupului pentru a ucide pe cineva din neamul meu? Cum ai putut face așa ceva, Michael? Cum ai putut abuza de puterea ta pentru a le face rău celorlalți? Și tu Miranda? Cu ce ți-a greșit această fată?

Vrăjitoarea a plecat capul când Victor s-a uitat la ea.

-De câte ori ați abuzat de puterea oferită de Consiliu pentru a vă face dreptate? Noi trebuia să avem grijă de ceilalți! Trebuia să îi protejăm de rău! Nu credeam vreodată că noi suntem responsabili pentru necazurile care se abat asupra creaturilor supranaturale! Nu o să scăpați nepedepsiți pentru ceea ce ați făcut!

-Miranda, știi ce ai de făcut, spune Michael.