Destinul sângelui albastru

~Suflet pereche~

Damian

Ceva m-a determinat să mă desprind de Liana. Și atunci am văzut-o stând în ușă, îmbrăcată în...blugi negri și un tricou alb? Purtând o pereche de teneși albi? Simt că vrea să fugă chiar în clipa asta, dar ceva o împiedică, de parcă tălpile teneșilor i s-au lipit de parchet. Mireasa mea. E frumoasă. Frumusețea ei în persoană nu era nimic în comparație cu fotografia pe care o văzusem ieri, oricât de mult uram să recunosc, era cea mai frumoasă femeie pe care o văzusem vreodată. Nu mai văzusem niciodată pe cineva care să mă privească cu o asemenea inocență și puritate și m-a făcut să mă simt într-un mod imposibil de explicat...Dar nu frumusețea sau inocența ei m-au dat peste cap, ci durerea și șocul din ochii ei. Un instinc puternic de protecție din interiorul meu mi-a copleșit brusc orice altă emoție care îmi străbătea corpul. Nevoia de a-i îndepărta durerea era aproape insuportabilă. Ceva s-a dezlănțuit în mine și aveam nevoie de tot controlul de sine de care puteam da dovadă pentru a nu lăsa acel ceva să-mi scape de sub control...Sunt atât de confuz...Parcă ceva din corpul meu luptă și trage cu dinții de mine să se elibereze.

-Aceasta este femeia hidoasă cu care ar trebui să te căsătorești? a întrebat Liana rupând tăcerea și aducându-mă cu picioarele pe pământ.

Privirea Prințesei Merliah se oprește asupra Lianei însă nici măcar un cuvânt nu a ieșit din gura ei.

-La naiba iubitule, cred că viitoarea ta soție e mută, a continuat Liana cu insultele ei la adresa prințesei.

Prințesa m-a privit din nou. Confuzia ei a fost înlocuită de frică. Oare îi era frică de mine? Acest gând mi-a întors stomacul pe dos. Înainte ca cineva să mai spună ceva, se răsucește pe călcâie și fuge. Am încercat încă o dată să mă controlez. Din nu știu ce motiv, ceva din interiorul meu ar fi vrut să alerge după ea...ar fi vrut să alerge după mireasa mea. Niște sentimente puternice și necunoscute m-au determinat să o urăsc pe prințesă și mai mult decât o uram deja. Nu știam nici măcar un singur lucru despre ea și deja mi-a dat emoțiile peste cap. "Suflet-pereche". Iar auzeam acest cuvânt...