~Frumoasa prințesă a zânelor~

173 15 0
                                    

Merliah

-Ai idee ce creatură supranaturală poate umbla prin părțile astea? Îl întreb pe Damon.

-Hmm, spune îngustându-și ochii. Zâne. Cred că sunt niște zâne prin zonă. Ai grijă Merliah, zânele te pot supune la probe destul de grele ca să obți ceea ce-ți dorești.

-Nu-mi pasă, Damon. Sunt în stare să fac orice pentru a-i salva pe toți.

Damon își mușcă buza.

-Ia-o într-acolo, spune arătând spre vest. Mergi treizeci de kilometri în acea direcție, iar undeva pe acolo trebuie să existe un stejar bătrân cu frunze roșiatice. Acela e singurul copac care nu își schimbă niciodată culoarea frunzelor, nu se ofilesc și nici nu cad indiferent de cât de tare bate vântul. Indiferent de anotimp, ele rămân acolo. Acela e copacul zânelor. Se spune că ele trăiesc în acea zonă și că au pus o vrajă asupra copacului pentru a le proteja de ochii celorlalte creaturi și de ochii oamenilor. Un fel de barieră. Nu știu dacă locuiesc aproape de el sau mai departe...dar stejarul e cheia.

-Un fel de câmp magic care le protejează, șoptesc.

-Da.

-Cum fac să dau de ele când ajung la acel copac?

-Nu știu, drăguță. Te vor observa ele cumva.

-Sper...Mulțumesc pentru ajutor, Damon, spun luându-l în brațe.

-Oricând, scumpo!

Mă desprind din îmbrățișarea lui și mă uit la Drago.

-Știu unde se află copacul, spune fără să îi mai adresez întrebarea.

-Crezi că ne poți duce pe toți patru?

-Da, dar nu cred că o să vă placă cum vom călători.

-Ne descurcăm noi cumva, spun.

Drago se așează.

-Merliah, Damian, urcați.

Facem cu ne spune, iar apoi dă de câteva ori din aripi pentru a se menține cât de cât deasupra solului.

-Nicholas, Leo, voi o să călătoriți puțin mai neplăcut.

-Te rog să nu ne scapi, spune Leo în timp ce Drago îi cuprindea mijlocul cu palma.

-Nu veți păți nimic, domnilor. E toată lumea gata?

-Gata, spunem toți.

Drago zboară în înaltul cerului și se îndreaptă spre locul de care ne-a spus Damon. Îmi schimb culoarea ochilor pentru a vedea mai bine.

-Acela e copacul, spune Drago făcând imaginea să se mărească. Voi ateriza lângă el.

Drago face cum a spus. Mai întâi îi așează pe băieți, iar apoi se apleacă și ne dăm și noi jos. Cobor în fața unui stejar imens cu frunze roșiatice. Privesc în jur la ceilalți copaci. Nu pare nimic ieșit din comun.

-Cum ar trebui să găsesc o zână acum?

-Te vei descurca, Merliah. Acum trebuie să plec, nu vreau să mă vadă cineva, spune Drago și își ia zborul. Mult succes, prințesă!

-Ce facem acum? întreabă Nicholas.

Mă îndrept spre copac, trag adânc aer în piept și mă așez pe jos, lipindu-mi spatele de trunchiul stejarului.

-Așteptăm.

Ridic capul, îmi las ochii să se schimbe în acel roșu-aprins și privesc frunzele câteva clipe, apoi revin la verdele meu natural.

Destinul sângelui albastruWhere stories live. Discover now