Damian
M-am ridicat de pe scaun și i-am întins mâna dreaptă. Merliah a apucat-o și a pășit încet spre mine. În lumina slabă i-am văzut mai întâi inelul și verigheta. După i-am văzut piciorul, purta o pereche neagră de sandale, simple, caracteristic ei. Apoi am văzut o parte din materialul rochiei, de data asta purta una verde care se asorta cu ochii ei. Am făcut un pas în spate pentru ca ea să iesă mai mult la lumină. Pe partea stângă avea o crăpătură care îi lăsa la vedere piciorul atunci când pășea. Rochia era din satin cu bretele subțiri și îi scotea talia subțire în evidență. Merliah mereu alege să poarte rochii simple, fără decolteu, iar asta mă bucură, nu aș suporta ca privirile bărbaților din sală să fie mereu pe ea. La baza gâtului am văzut lănțișorul ei în formă de semilună pe care îl poartă mereu, în afară de momentele în care se antrenează. Atunci și-l dă jos, iar apoi îl prinde la loc. Părul îi cădea pe spate, iar chipul ei...chipul ei de înger era perfect. A folosit foarte puțin machiaj. Îmi place că preferă să fie cât mai naturală. E perfectă așa cum e. E cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată...și e a mea. "Suflet-pereche." Nu îi dau atenție acelei voci din capul meu, sunt prea captivat de îngerul din fața mea.
-Aici erați! spune Leo. V-am căutat peste tot. UAU! Fluieră admirativ. Am cea mai frumoasă cumnată!
Mi-am stăpânit cu greu mârâitul la auzul cuvintelor lui.
-Mulțumesc frumos, Leo. Și tu arăți minunat, spune zâmbind.
-Ei bine, toată lumea vă așteaptă.
Merliah se așează în dreapta mea și îmi zâmbește. O strâng ușor de mână.
-Sunt gata când ești și tu, îi șoptesc la ureche.
Mă privește în ochi și își împletește degetele cu ale mele.
-Să mergem.
Intrăm în sală și ne îndreptăm spre mijlocul încăperii. Când ne oprim, îi văd pe părinții noștri care ne zâmbesc cald. Mă întorc cu fața spre Merliah. Face o reverență, iar eu fac o plecăciune, apoi îmi așez mâna pe talia ei și o trag mai aproape de mine astfel încât să nu ne mai despartă niciun centimetru. Corpul ei se potrivește pe al meu ca și cum ar fi făcută pentru mine. Privește la trupurile noastre, apoi la mâna mea de pe talia ei. Cu cealaltă mână îi apuc bărbia și i-o ridic.
-Privește-mă în ochi, Merliah.
Când a făcut-o, în ochii ei verzi am văzut o sclipire care mi-a tăiat respirația. Ochii ei ascund o căldură aparte. În ochii ei văd armonie, frumusețe și magie. Ochii ei verzi sunt magnetici.
Muzica a pornit.
-Lasă-te purtată și urmează-mă, îi șoptesc.
Merliah își lasă mâinile pe lângă corp și mă privește în ochi. Duc mâna stângă la spate și pășim ușor în pași de vals. Ne învârtim încet de două ori, apoi îi dau drumul și ea face o piruetă. Îmi pun din nou mâna pe talia ei, iar Merliah își așează mâna pe umărul meu.
-Urmează o altă piruetă, îi șoptesc și îi dau drumul.
Se învârte din nou, iar eu întind brațul. Ea își așează o mână pe brațul meu și pe cealaltă în palma mea. Ne învârtim împreună de câteva ori, iar apoi o las din nou să facă o piruetă după care o prind de mână și o răsucesc până când spatele ei se lipește de pieptul meu. Facem câțiva pași într-o parte, apoi ea se răsucește cu fața spre mine și își pune mâna pe umărul meu. Îmi trec brațul pe sub talia ei și o las încet pe spate, apoi o ridic și o lipesc de mine.
-Ești gata pentru final? Îi șoptesc.
-Mhm...
Îi dau drumul la mână și la talie și fac un pas în spate. Îi zâmbesc și îmi așez ambele mâini pe talia ei și o ridic cât de sus pot fără să îmi iau ochii de la ea. Când o las jos, îmi zâmbește și își așeză mâinile peste ale mele. O trag spre mine și îmi lipesc fruntea de a ei. Merliah închide ochii, iar eu fac la fel.
-Tu...șoptesc. Tu ești fructul interzis. Vreau să te refuz...Nu ai idee cât de mult vreau să te refuz, dar nu pot...pur și simplu nu pot. Mă faci să fac lucruri pe care deobicei nu le fac. Mereu regret lucrurile pe care ți le spun sau pe care le fac. Ești periculoasă, Merliah. Ești atât de periculoasă...Am încercat din răsputeri să stau departe de tine...Dumnezeu știe cât de mult am încercat, doar El știe că am încercat din răsputeri, dar nu pot. Nu mă întreba de ce...Nu știu nici eu...Tot ce știu e că pot picta o imagine a ta în mintea mea atunci când nu ești lângă mine. Toată viața mea...nu am crezut niciodată că cineva mă va face să mă simt așa, dar iată-te acum în fața mea. Nu există atingere sau sentiment, nu există plăcere sau durere...nu există nimic care se poate compara cu felul în care mă faci să mă simt. Îmi alergi prin vene, Merliah. Nicio respirație sau frumusețe, sunet sau privire nu mă face să simt ceea ce mă faci tu să simt în seara asta și în fiecare clipă în care ești sau nu lângă mine. Pur și simplu nu îmi pot lua ochii de la tine, iar eu nu pot face nimic. Fiecare lucru pe care îl faci mă înnebunește. Tu îmi dai lumea peste cap. Acum că ești atât de aproape de mine...simt cum îmi pierd mințile încetul cu încetul. Mă înnebunești...
Am deschis ochii, iar ea deja mă privea.
-Ești atât de frumoasă. Când ți-am văzut fotografia am zis că ești frumoasă, dar apoi te-am văzut în blugi, tricou și teneși...erai și mai frumoasă în realitate. Când credeam că nu poți fi mai frumoasă de atât, ți-ai făcut apariția în rochia de mireasă la ceremonie, iar toți acei fluturi din jurul tău...Arătai ca un înger căruia îi lipseau aripile. Apoi a venit seara și tu ai apărut în rochia aia neagră și mi-ai sucit mințile. Acum stai în fața mea în această rochie verde, simplă...și totuși, ești cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată. Ce faci cu mintea și inima mea, Merliah?