Merliah
Se aude o bătaie în ușă.
-Intră!
-Bună, surioară! Încă nu te-ai pregătit?
-Bună, Nicholas. Încă nu. Voiam să cobor mai întâi să iau ceva din camera de la parter, iar apoi mă schimb.
-Vrei să merg cu tine?
-Oh, nu, dragule. Mă descurc să cobor niște scări.
-Dar de ce nu te-ai schimbat mai întâi? Puteai să cobori după.
-Știu, dar așa cum sunt îmbrăcată acum, nu mă va recunoaște nimeni. Dacă purtam rochia aia aș fi fost remarcată de toată lumea. Prefer să trec neobservată. Toți vor fi cu ochii pe prințesa îmbrăcată într-o rochie uluitoare, nu pe o fată care poartă o pereche de blugi, un tricou și teneși. Acum, dacă mă scuzi, mă duc să iau niște lucruri din camera de la parter.
-Ok, te aștept aici.
-Cum vrei.
Ies pe ușă și cobor scările până ajung la parter, apoi mă îndrept spre camera în care îmi țin toate cărțile. Acea cameră îmi oferă liniștea de care am nevoie, dar acum am nevoie doar de brățara pe care o țin în sertarul biroului. M-am oprit lângă ușă. Din spatele ei se auzeau voci. Eram suficient de aproape ca să aud ce spuneau..."Dacă va exista vreo modalitate de a ieși din această căsătorie, o voi face." L-am auzit pe tip spunând asta. Stai așa! Acela era prințul cu care ar trebui să mă căsătoresc? Am continuat să ascult conversația, iar inima mi se frângea cu fiecare cuvânt care le ieșea din gură. Au încetat brusc să mai vorbească așa că am aruncat o privire prin deschizătură ca să văd de ce. Ceea ce am văzut m-a șocat complet. Cel care urma să îmi fie soț, ținea în brațe o altă femeie.