Nebun de sincer

Nebunilor ca noi

O nebunie.. asta m-a tras și mai tare în mrejele primei tale priviri.
Devenisem captivată de intensitatea unui simplu contact vizual, apoi a continuat acea nebunie pe note de Cioran. Încheiam dorințe ale uitării de lume și moarte, treziți în fața unei sentiment atât de viu.
Totul decurgea atât de lin de parcă aveam alte sute de conversații purtate înainte. Dar nu, acum se naștea și se povestea ceva curat. Un zâmbet infinit pe spațiul unei lacrimi, asta mi-ai devenit după o privire.
Ce se părea firesc înflorea atât de repede și dincolo de toată lumea noi ne împlineam.
Trandafirul din marea de mărăcini, privitorul curios și îndrăzneț rătăcit între cuvinte și filosofii.
Din nebunie am dat-o in nebunii, iar doi nebuni ce se iubesc creează imposibilul.
O nebunie ce nu se vedea cu viitor, dar care a spulberat orice deznădejde, o nebunie în care mă doream captivă și în care m-am regăsit pe mine. Toate astea în nebunia noastră pornită de la o privire.