Parfum de liliac pe străluciri de tinichea

18 7 0
                                    

Pe un glonț aș grava o urmă de iubire. Aș împușca toți  oamenii cu același glonț să-i leg iarăși de oamenii, apoi aș născoci un leac de moarte. Să le fie dragostea dorința cea dintâi și ultima la căpătâi. Aș construi din plumb pudrat în safir un trandafir de-a pururi viu, să-l las micului soldat de tinichea tocită ca dar pentru a sa minune, mica prințesă de cleștar. Cu străluciri suflate cu iz de parfum de liliac, le bate viața în piept. Lui în vibrații de metal rigid topit de inima ei care dansează blând pe valsuri uitate.
Ce face iubirea dintr-un ceva în altceva, e pură neștiință, că nu poți închide realul în eter cum nu poți strânge oceanul într-un unghi de hău. Când ochii orbesc sufletul devine călăuză, dar când ochii se cunosc întâi atunci ce urmă căutăm întâia oară?
În ochii negrii și pierduți în vreme a căutat o strălucire mica prințesă cu inima plăpândă. Firavul din ființa ei, o grație cu unduiri de strofă de vis, un gând purtat de ape către undeva, a aprins în bietul soldat de tinichea un foc atât de viu de la cuprins cu totul.
Se năștea noul în inima ei, a strâns-o în brațe că pe un boboc de iasomie cu teama că forța brută o putea strivi. Nedemn, cu ochii mici și aprinși a nemurire și arzând cu dor de dragoste curată, i-a mângâiat obrazul cu dorul lui încins de ea.
Cuprinsă de fiori de sentiment  puhav, a prins a deșira un dans condus de un glas ascuns, cu fiecare pas făcut focul ardea mai tare și îi unea pe veșnicie. Și acum se pierd în același dans uniți într-o idilă.
Atunci a luat în neființă povestea lui și-a ei, un chip cu totul altfel,, Parfum de liliac pe străluciri de tinichea"

Nebun de sincerWhere stories live. Discover now