Nebun de sincer

Visează visele

Am doar un vis... Nu, nu...
Aș fi egoistă față de celelalte și nerecunoscătoare să spun că am doar unul, am sute mai exact.
Legiuni și legiuni de vise, nu le mai țin rândul sincer, nici ele nu se mai sinchisesc să iasă în evidență în fiecare zi. Stau cumințele în băncile lor și ascultă de visele mai în vârstă.
,, Dragele mele... Fiți statornice, niciun vis nu dispare dacă este hotărât pe reușită" zicea plin de grație Visul de a deveni scriitor.
,,De asemenea, visați la realitate." continuă Visul de a fi ceva important.
,,Credeți în șansa de a fi." grăi cu siguranță evidentă în glas Visul de a reuși.
,, Eu ce pot să vă îndemn, un lucru mic... Luptați-vă să existați și nu renunțați la greu" a spus hotărât și totuși rugător Visul de a trăi.
Se priveau unul pe altul și păreau dezorientate, așa de multe și fără șanse de a ajunge vii la final de drum.
,,Trăiți pentru a spera la posibil, credeți în posibil, credeți în posibil și va veni de la sine." rosti cu ochii în pământ Visul de a fi puternic. Ridicând privirea, ochii negri străluncind sub puterea cuvintelor răsuflate cu câteva secunde în urmă, continuă blând ,, Credeți dragele mele, credeți. Un vis trebuie să creadă în realitatea lui."
Îmi las visele să creadă, le las să viseze la ,,a fi"... Visele mele visează.