Nebun de sincer

Iartă-mă îngere

,, ...iartă-ma îngere, mi-e inima în pieptul tău, ce acum poate doarme sau poate suspină în ritmul dorului.... iartă-mă îngere, îți scriu în lacrimi în ora târzie, cu vinul în cană, sec la fel ca zilele fără prezența ta. Tu iartă-mă îngere, sunt un copil, privește-mi ochii albaștri să vezi ce furtună s-a stârnit în mijlocul mării. Devină tu țărm și cheamă-mi valul plin de durere și domolește-i forța în malul tău. Tu iartă-mă îngere că nu sunt lângă tine și nu pot să îți legăn durerea până o adorm, apoi să îți șoptesc povești la ureche de prinți frumoși pe cai, căutând calea spre prințesa din castel, ce nu-i puteau ajunge iubirea căci în inima ei era de multă vreme doar el. Acel băiat cu rime jucăușe, cu zâmbet dulce și privirea vie, cu bucuria vieții în sânge și cel ce i-a furat din prima zi de când s-au privit, acel surâs ce îi este prezent pe chip și azi. Tu iartă-mă îngere, ți le voi povesti pe toate, dar întâi să sugrum distanța și să o reduc la tăcere, din mii de kilometri să fac o secundă până mâna mea se va odihni pe obrazul tău aspru, iar a ta își va găsi iar locul pe talie, așa cum și-l găsea seri de-a rândul. Iartă-mă îngere, câteva secunde mai sunt și toată furtuna va lua sfârșit, cerul din ochii mei va fi senin din nou lăsându-te să privești norii, iar eu mă voi putea bucura de privirea ta ce va străluci din nou așa cum strălucea când îmi strângeam toata ființa în brațele tale. Îngere, te iubesc...,,