Nebun de sincer

Urme de vis

             Visul...hhmm ce este visul ?

              Aparent în viziunea celor din ziua de azi este o dorinţă a subconştientului , o simplă închipuire a gândirii noastre , o banală înşiruire de evenimente ale gândului care formează imagini şi crează o frântură de imaginaţie , o frântură de noi mascată într-un vis...pentru mulţi e banal , pentru mulţi e ideea de bază ,, Toţi visează , ce este aşa de special în asta ?"...e gândirea preconcepută a omului ce a uitat să vizeze...cei ce nu mai fac asta cu adevărat...pentru ei  visele sunt momente din noapte , momente care le tulbură somnul şi atât...

              E atât de trist că astăzi mulţi au uitat sensul acestui concept, au uitat ce înseamnă să visezi...Oamenii sunt trişti , devin banali , sunt suflete fără existenţă...devin rutină şi se omoară prin rutină...

              Unde sunt visele de atunci când eram mici ? Unde este acea imaginaţie pură şi nebună care ne ducea pe cele mai ciudate tărâmuri ...care ne oferea bucurie prin simplele şi banalele fragmente de noapte , ne dădea şansa de a fi eroi , prinţese , acele poveşti citite de mama care se metamorfozau în vise...acele fărâme de fericire...

               Când eram în lumi noi pline de farmec...când căutam pe Calea pietrelor de aur pe Zâna Zorilor , când alergam alături de piticii din Albă ca Zăpada şi încercam să îl înveselim pe Morocănosul , când ne bucuram de isprăvile Croitoraşului cel viteaz , când o ajutam pe Cenuşăreasa şi trăiam iubirea alături de Frumoasa şi Bestia...câte amintiri...câte vise ce ne-au marcat copilăria...

              Unde e acel  copil care ascultă de dorinţele cele mai ascunse ale sufletului său şi alege să se bucure indiferent de ce i se întâmplă ? Unde a dispărut ? De ce lasăm maturitatea să ucidă un suflet ce vrea să trăiască ? De ce ? Atât întreb : De ce ?

              Creştem...ne maturizăm...da , e adevărat...

              E din ce în ce mai greu ? Da aşa este , dacă acum crezi că e greu , vei vedea că e abia începutul...

              Ce nu ştim noi este că există un lucru care ne salvează de acest ocean de rău şi greutate... Medicamentul ce distruge efectul bolii numită maturitate este visul...

              Visul oferă viaţă , linişte , putere de luptă şi normalitate...Să fim visători...să ne lasăm în voia lor , să le dăm libertatea de a se juca , să ne ducă unde nici nu gândim , să putem fi tot ce ne dorim , să alegem ca pentru câteva momente să fim nebuni , să lasăm grijile , problemele , tot şi să ne lăsăm pradă lor... Fiţi copii! Bucuraţi-vă de vise...sunt singurele care ne mai ajută la maturitate...

              E atât de simplu...dar poate pentru simplul fapt că e atât de simplu devine atât de complicat , nu vedem pădurea din cauza copacilor...avem în faţa evidentul şi nici acum nu îl vedem...Ne este oare atât de greu ?

              Visaţi...trăţi cu vise , hrăniţi-vă cu ele , faceţi în aşa fel încât ele să fie felul principal şi favorit...Nu veţi regreta , vă garantez...Fiţi visători ...