Nebun de sincer

Copil cu ochi căprui

Mi-e dor de doruri dorite cândva, mi-e dor de doruri și de acum, mi-e dor de doruri de undeva, cum mi-e dor de dorul meu nebun.
Sunt dor de tine și de noi, sunt dor de un sărut cu buze moi, sunt dor de dorul unei priviri pline de dor, cum sunt și dorul iubirilor îmbibate în dor.
Vreau să mă ascund în dorul meu plăpând, vreau să te repet ca pe un cuvânt, vreau să te înșir pe partituri, să îmi devii o melodie de dor curat de noi, să mă vindec de chinul unui dor. Trasformă dorul într-un vin, să-l beau ascultându-te.
Mi-e dor de diminețile în iz de cafea, mi-e dor de zâmbete firave născute atât de blând din ochii noștri, mi-e dor de bătăile de inimi în care cânta cu voce dulce iubirea în duet cu dorul, un tenor vestit.
Mi-e dor de orele târzii, mi-e dor de tine, dorul meu nebun, mi-e dor acum și mi-e dor infinit de tot ce construiește în mintea și inima mea numele tău.
Mi-e dor de doruri dragul meu, acum printre rânduri poticnite la colț de literă, te-am vărsat cu tot cu dor în cuvinte și te-am reconstruit prin doruri între dor și un sunet de chitară surd.
Cum sună vocea ta din amintiri pe corzi, cum cântă ,,te iubesc" șoptit de tine la urechea mea, cât mi-e de dor să mi te cuprind în brațe și mi-e dor de tine copil cu ochi căprui.