Răscoliri

18 3 0
                                    


M-au descoperit răscolirile. În mijlocul unei păduri false, proiectată de un amalgam de sunete găsite pachet dincolo de o căutare, încă pierdută într-o mare de aburi de la același duș vechi de generații, obosită de prea multă exactitate pe metru pătrat, am evadat în universu-mi perfect de real pentru ceva inexistent, apoi l-am dilatat la nivel de metri cubi.

Dacă ar fi necesar să pornesc de la o idee, aș porni tocmai de la capătul ei. Nu mereu e loc de începuturi, iar de ce să începem când putem să terminăm cu grația necesară dansului printre cuvinte? Fără număr de pași exacți, fără limite de întindere, cuvântul este cu siguranță cel mai mijlocit să perturbe această sin-tetizare a existentului. Fără cos-tume și manisfestări de ordin factorial sau amplificat-or, aș dori să asist la propria-mi nuli-tate personală. Privind cu răceala unui analiza-tor, aș putea spune că variabilele acestui text pornit de la origini și născut în viteze mult prea puțin semnificative, deci nicidecum comparabile cu o constantă oarecare a caracterului meu și mult prea lipsit de rădăcini  valabile.

Reneg total radical-ismul și dorința de a trece cât mai tangent pe lângă tot ce ar trebui să ne definească teoria personală. Râul continuă să își reverse valențele la fel de liniștit ca acum câteva zeci de minute, păsările să își cânte trilogia, iar odată ce închizi ochii pare că ești singur în mijlocul poienii pline de viață.

Am să fac această senzație cât mai integrabilă cu ființa-mi visătoare și am să mă desfăt în nemărginirea unei soluții exacte sau limite definită. Exactitatea seacă, iar viața nu ar trebui dusă precum un program cu finalul ,,return 0".

Nebun de sincerWhere stories live. Discover now