Nebun de sincer

Rădăcinile vieţii

                Ce este viaţa ? Care sunt rădăcinile ei şi de unde porneşte ea?

                ,, Bun venit pe lume lăstar mic , eşti atât de firav şi delicat , după multă luptă ai reuşit să ieşi la suprafaţă, ai scos capul din ţărâna moale şi ai zâmbit timid soarelui...Bine ai venit în acest haos imens numit lume...Ohh tu fărâmă de existenţă... "

                  Copilul privea firul de viaţă şi era uimit de cât de blândă părea acea mică creatură...era o mică pată de verde aprins într-o mare de negru...era minuscul şi abia se vedea în negura pământului...A cuprins în palmele mici solul puhav şi cu grijă a mers la mama lui .            

                 ,, Mami , mami ...uite ce am găsit eu...uite ce mic şi plăpând este...l-am găsit azi în grădină, era atât de singur...e prima lui zi în acest ocean de nou şi greu, a avut curajul să înceapă o viaţă aici... "

                 ,, Ohh copil dulce , ştii de cine îmi aminteşte acest lăstărel ?"

                 ,, De cine mami ? Cum poate ca această fiinţă fără suflet să îţi amitească de cineva?"

                 ,,Are suflet pui mic , are aşa cum ai şi tu şi fiecare creatură de pe pămănt. Este la fel ca noi , respiră acelaşi amestec de oxigen şi dioxid de carbon , se bucură de căldura soarelui , se joacă cu vântul şi noaptea visează cum va fi mare, exact aşa ca tine. De tine îmi aminteşte..."

                 ,, Cum aşa ? Şi eu am fost un lăstar ? Dar dacă şi eu am fost un lăstar ,cum de acum sunt un copil ? Spune-mi mami ,spune-mi..."

                 ,, Bine puiuţ...hai să îţi spun o poveste...A fost odată un copil , un copil care abia venise pe lume...era atât de mic şi de drăguţ, îţi venea să îl mănânci de drăguţ ce era...încă de la început a fost un luptător , a luptat să trăiască şi să ajungă să cunoască lumea de afară...un copil ce va creşte mare , va învăţa , va visa ,îşi va trăi visele , va gusta fiecare moment al vieţii ,se  va bucura mereu , va spera , va trăi... Acel mic copil va ajunge un tânăr frumos şi puternic...un tânăr care îşi întinde mâinile spre cer şi tinde spre mai mult mereu , spre mai bine , să facă ca ce este în jurul lui să fie mai bun...dar nu îşi va uita rădăcinile ,nu va uita de unde a plecat , va purta mereu în gând unde şi cu ce a crescut...ce i-a dat viaţă şi ce l-a ajutat să evolueze... Aşa este şi acest mic lăstar , se va dezvolta la fel ca acel copil... A apărut pe lume , va creşte înălţându-se spre cer ,cu privirea scăldând marea de sus , analizând valurile ce străbat încet imensul albastru... Va tinde spre cer ,dar nu îşi va uita rădăcinile..."

                 ,, Mămico , nu credeam că o această mică urmă a vieţii poate da o lecţie atât de importantă...sunt mic , voi creşte ,voi pleca într-o zi dar mereu mă voi întoarce la rădăcinile mele..."