Nebun de sincer

Curat murdar

Să scrii totul și să cuprinzi nimic din rânduri e filozofie pură. Să cânți necunoscutul cu versuri croșetate din ațe adunate din cotloanele cutiei lumii. Să râzi infinitul cu raze de soare blocate printre dinții timpurii, de la atâta mestecat de existență.
,,Curat, murdar" strigă Pristanda dintr-un colț de carte. Uite că te aprobă și pe tine, veșnicul aprobator al veșniciei.
,,Va să zică ..." se auzi beteag și lent un suflu de vorbă din depărtările apropiate, de așa de departe de parcă era lângă tine.
Va să zică... Vorbeam despre ceva anume, dar ce anume nu pot spune, pentru că un anume cu un nume, mi-a încurcat un anume gând și momentan trebuie să stau să îl descos pentru un anume scop.
,,Curat murdar" strigă iar din pagina cu tente de litere necuratul de aprobă-tot. Am trântit coperta în capul lui și i-am închis gura.
Revenind la infinite...să dormi nebunia prin vise anormale, să strângi în ochi un gând despre ceva inconcret și negândit vreodată, să apuci vântul de coadă și să-l târâi spre inexistent să nu mai confunzi cerul cu iarba, să faci ilogicul din bucăți de nor.
,,Curat murdar" răsună înfundat de sub coperta veche. Am deschis furioasă, dar când să îl prind mai bine de ureche a fugit disperatul și s-a ascuns după cifra de jos. Ehh niznai, umbli cu glume în lesă mai nou, ia șăzi cuminte și lasă-mă să tapetez mai departe litere. Auzita-i dumitale?
,,Curat murdar" rosti pe nerăsuflate si fugi la capătul cărții.
,,Va să zică" leneș trece prin fața mea și își reia locul umil pe următorul rând și se lipește de coala. Ce să-l mai scoți când și-a înfipt ghearele în hainele scrierii.
Va să zică... Iată-ne pe margine de așteptare și de poveste.
,,Curat murdar" chicoti niznaiul.