Nebun de sincer

Aș...

De un gând aș vrea să mă agăț și să despart scânteie. De-o arșiță de gheață aș vrea să-mi sparg definitiv vechile hotare măcinate de vremi lângă oameni.
De un om cu realități cu măști de anonimus aș vrea să mă leg acum și niciodată. Dintr-un vis ireal aș vrea să despic o imaginație imens mai mare și să o transform în praf și bucăți de ideal brut.
Aș frânge aripi de dejnădejde și aș strânge de gât moartea într-o clipă încât să moară azi spre niciodată.
Aș cuprinde lumea într-un rând banal lungit în jurul unui gând.
Aș aduna cuvinte din fiecare șoaptă de iubire, le-aș topi la foc incins de inimi solidificate de durere.
Aș îndulci amarul unei cafele cu o bucată din ființa sau vocea ta.
Aș strecura privirile tale și le-aș picta pe retina mea pentru a ne privi și atunci când ochii se închid.
Cu un glas aș stoarce un crâmpei de nebunie din umbra perversiunii tale și aș păstra-o de-a pururi.
Aș fi un tu și un noi perpetuu din simpla fericire stârnită surâsul pe care mi l-ai dăruit la început de viață.