Mi-am reconstruit un univers al meu, departe de realitate, dar in tandem cu ea. Zaboviri de vreme am pus la bazele lui si l-am marginit cu tocmai nemarginirea insasi. De unde incepe nu e limita de timp sau de cunoastere, iar unde se sfarseste renaste totul din nou. Am inchis ochii si am rupt o bucata de intuneric sa compun linistea noptii. Am adunat cateva din soaptele lunii si le-am prefacut in rapsodii.
O raza din apusul verii am descompus-o in atomi si am imprastiat-o printre pufuri de papadii. Tipatul mut al vantului l-am facut calator, norii i-am facut mari si marile cer. Minciunile le-am facut pitici de gradina, adevarul l-am nascocit in ciresi infloriti, iar vorbele in flori de liliac. Restul au ramas la fel ca la inceput, munti falnici, campii intinse. Doar desertul l-am adunat in umbra unui picur de apa si apoi l-am pus in mijlocul unui ocean.
N-am nascocit povesti spre a-l infrumuseta, nici n-am folosit vraji spre a-l concepe, ci doar copilarii si vremi trecute. Acolo imi zac vechile dorinte, neintemnitate de uitari sau neputinte. Acolo imi mai trimit in vizita din cand in cand si sufletul pentru a se reface. Poposeste cateva mii de secunde si apoi isi duce mai departe drumul alaturi de adevar.
Mi-am reconstruit un univers al meu, nu spre a fugi, ci spre a renaste sufletul din mine si a aduce tot ce-i mai frumos in acesta versiune a realitatii pe punctul de a se prabusi.
YOU ARE READING
Nebun de sincer
Short StoryPovestea unui om destul de nebun să scrie sincer într-o lume atât de străină cu sinceritatea . Simple cuvinte spuse din suflet, pentru suflet . Sunt un om simplu ,sunt un începător în lumea scrierii,dar scriu despre sentimente ,emoţii ... despre vi...
