Glasul viorii alunecă pe valurile mării agitate... Umblă alene, dulce, dansează vocea pe cântecul coardei firave, susură vorbele între două note solide și se disipă complet în vibrația arcului.
Murmură marea, se zbate în larg, se adună cu grație și urlă la mal. Se agită nebuna de dor, căci îi stârnește inima biata vioară, cântând de iubire, de bucurii de doi.
Simte durerea și freamătă cu zgomot, dar prinde liniște când cunoaște cântecului neauzit de lumi străine. Îmi vine cu forță, se adună, se leagă, îmi crește îm valuri, dar când trece de nota și vorba viorii ajunge cu calm la malul de-o viață.
Adie durerea și bântuie iubirea, atâtea vise a adormit și a trezit de veacuri și vioara i le-a strârnit pe toate.
Se plimbă alene melodia pe nisipul ud și o îndeamnă la calm. Acolo departe se naște furtuna, iar valul din mal e contopit cu note și liniște.
Se aude mai tare, vocea de înger, mai aproape, mai tare, mai plină de vis, o îndeamnă, o strigă, o roagă și-un fulger dispare în adâncul ei.
Se aruncă cu zgomot, bubuie deodată și apoi după o zguduire de cer și pământ moare totul... S-a răspândit liniștea pe valuri.
Un ultim strigăt, o ultimă șoaptă pleacă din lemnul gâdilat de mișcarea corzilor înviate de arc...
O ultimă tulburare ascunsă și marea se mișcă în ton cu vocea viorii, cânta nebunia și se îneca cu liniștea melodiei ireale.
YOU ARE READING
Nebun de sincer
Short StoryPovestea unui om destul de nebun să scrie sincer într-o lume atât de străină cu sinceritatea . Simple cuvinte spuse din suflet, pentru suflet . Sunt un om simplu ,sunt un începător în lumea scrierii,dar scriu despre sentimente ,emoţii ... despre vi...
