M-am apucat de vreo două secole fragmentate în câteva minute de scrijelit litere pe pielea alba a unui coale de hârtie, să răscolesc ființe și normalități pierdute.
Mă întrebam adesea cum de nu îmi urla de durere foaia sub fiecare tăietura stângace a pixului, ca mai apoi să aflu printre cuvinte că adora debitațiile mele... Doar că nu avea forța să îmi recunoască, ci doar suferea de dragul de a asculta povești.
Când am început... Cândva și am să încetez nicicând. Așa că îmi cer anticipat scuze foii de hârtie că am să îi chinui întinderea de câte ori mi-o va cere inima și viața.
Chiar și în acel cândva, bolnavă de prea multă bătrânețe și cu mâna tremurândă, am să fiu chirugul priceput și am să disec existența lumii.
Când n-am să mai pot mișca și pixul, săracul, deja satul de atâtea litere cioplite în carnea hârtiei, va renunța să mai asculte și să graveze lucruri neauzite... poate, poate voi înceta abia atunci, dar tot voi respira idei nebănuite.
YOU ARE READING
Nebun de sincer
Short StoryPovestea unui om destul de nebun să scrie sincer într-o lume atât de străină cu sinceritatea . Simple cuvinte spuse din suflet, pentru suflet . Sunt un om simplu ,sunt un începător în lumea scrierii,dar scriu despre sentimente ,emoţii ... despre vi...
