Nebun de sincer

Copil frumos

Copil frumos...

Ohh tu copil frumos ce azi îmi bântui iar gândirea, tu ce te joci prin amintiri şi faci să pară că te ştiu de-o viaţă.

Ce-mi faci? Ce mi-ai făcut? sau... Ce îmi cei face de-acum în vieţile de mâine, deşi aş vrea să ştiu, nu-mi spune, vreau să descopăr eu acest mister.

Am să încep uşor, am să despic firul în patru milenii vii, să le trăim pe fiecare la fel de beţi de tu şi eu, de eu şi tu, de noi...

Acele patru părţi de noi de ieri, am să le leg de cele aproape părţi de azi şi am să le adaug întregului de mâine. Cu tine vreau să trăiesc trecut, prezent şi viitor.

Ohh tu copil frumos, mis înger apărut în miez de zi , tu ce mi-ai luminat viaţa cuprinsă de întuneric.

Ohh copil frumos...

Cum de am ajuns să te iubesc atât de mult? Nu ştiu... nu vreau să ştiu, îmi e deajuns să te iubesc şi nu îmi mai trebuie nimic.

Azi iar îmi eşti şi mi te plimbi prin minte, îţi cer atât, un singur lucru, ascunde-te cât mai bine în suflet şi nu pleca nicicând...