Nebun de sincer

Evadare

Am pierdut vremi prin universuri, am rătăcit sisteme solare umane, am căutat nebuloasa ascunsă în găuri negre de neștiință omenească, am prins de un picior extraterestrul fiecărei persoană în parte, să văd așa, din curiozitate pură din ce punct cardinal se naște nevăzutul.
Am încercat fiecare inel a lui Saturn, deși mie nu îmi plac inele de fel, mi-am orbit puțin existența stând la o scurtă șuetă cu Soarele și m-am stins în mările Lunii.
Am spart stele din dorința de a mi-o cunoaște pe a mea, sunt și acum plină de praf de stele mărunte.
Ca orice copil jucăuș am luat în joacă meteorii și i-am azvârlit cu praștia către infinit.
Am făcut glume pe seama bietei Marte, acuzând-o că e rușinoasă sau că arată ca o sfeclă roșie stată câteva ore în aer liber.
Sunt un pierde vară prin univers, dar așa mă pierd problemele pe mine... De le-aș putea arunca și pe ele ca meteorii cu doar un ,,zvârr" dincolo de lume.
Mereu mă întorc acasă cu hainele murdare de cosmos și normalul mă ceartă că îmi iau liber.
Dar nu-i nimic, asta e... eu tot în univers am să fug mereu.