Nebun de sincer

Pasărea Phoenix

                 Ce sunt?

                 De unde am venit?

                 Nici eu nu mai ştiu de multe ori. Chiar am uitat originea mea, am venit de nicăieri şi mă îndrept spre niciunde. Sunt un biet muritor care se caută pe sine şi pe cei de lângă el. Sunt eu şi voi sunteţi voi.

                 Pe voi v-am găsit mai repede decât aş fi crezut, mi-aţi ieşit în cale întâmplător şi am legat rădăcinile poveştii mele de ale voastre. Aşa am devenit mai mulţi, dar parcă tot singură mă simt căci nu mă cunosc şi asta îmi dă bătăi de cap. E greu să nu te ştii, să nu îţi ştii puterea pe care o deţii, să nu ştii ce nuanţe are fiinţa ta. Eu le-am căutat şi uşor uşor le-am descoperit, dar nu pe toate. Paleta nu e completă.

                  Am aripi mari, am călătorit de multe ori cu ajutorul lor, v-am supravegheat din lumea mea, mă dor. Acum am revenit în lumea asta de nebuni spre a mă căuta din nou. Am devenit cu timpul din cauza multora cenuşa zilelor de mâine. M-am împrăştiat în voi, în cei pe care îi iubesc, în cei care mai existaţi pentru mine. Pentru voi revin când e nevoie, deşi e dureros şi greu să mă refac din fire atât de mici.

                 Dar pentru voi, pentru cei dragi, din nimicul meu renasc şi vin să lupt, apoi devin din nou nimicul reînvierii...