Vol. I : Kidnapped

Capitolul 29

Harry's P.O.V

Mă ridic în capul oaselor, simțindu-mi corpul amorțit, din cauza poziției în care am adormit. Îmi iau telefonul, uitându-mă la ceas. E aproape șapte dimineața și observ că am multe apeluri pierdute de la Elaine. Gândul mi-a zburat îndată la Ambra. Oare s-a întâmplat ceva cu ea?

M-am ridicat de pe canapea, având grijă să nu o trezesc pe Serena și m-am îmbrăcat cu hainele de aseară. Mă duc în bucătărie și beau un pahar de apă, apoi îi scriu un bilet Serenei, mulțumindu-i pentru consolare. Hotărăsc să plec, dar nu înainte de a o privi pe Serena, care dormea liniștită pe canapea. Zâmbesc scurt și părăsesc apartamentul.

Mi-am trecut o mână prin păr, intrând în mașină. Oftez lung si pornesc motorul mașinii. Întâmplările din seara precedentă mi se derulează în minte. Nu-mi pot scoate din minte chipul îngrozit al Ambrei, când mi-am pierdut cumpătul. Modul în care zăcea pe podeaua bibliotecii, plângând și suspinând îmi dă fiori. Lovesc puternic volanul mașinii, simțindu-mă obosit psihic de tot răul făcut. M-am săturat să fiu omul rău în toate poveștile. Nu știu cum să mă mai comport cu Ambra.
Sunt conștient că se simte rănită, dar întrebările și stările ei nu mă ajută deloc. Îmi activează nervii de cele mai multe ori, iar ea sfârșește prin a fi rănită. Încerc să mă abțin, dar eșuez lamentabil.

Parchez în fața casei, ezitând pentru câteva secunde să cobor din mașină. Vreau să o văd pe Ambra, dar parcă îmi este rușine să dau ochii cu ea, după cele întâmplate cu Serena. Îmi scutur capul și pășesc spre casă. Caut cheile prin buzunarele blugilor și deschid ușa. Liniștea domnea în casă. Închid ușa încet și îmi fac drum spre camera mea. Vreau să fac un duș cât mai repede. Urc scările, dar sunt oprit de o voce.

- Harry, unde ai fost? Mă întorc spre Elaine, încercând să găsesc o scuză.

- Am avut nevoie de timp să mă adun. Îi spun calm, dând din umeri.

- Asta ai făcut toată noaptea? Întreabă mirată.

- Da. Răspunsul meu era o minciună.

- Ceva îmi spune că mă minți, dar nu vreau să insist. Îmi spune oftând și își trece o mână peste chipul obosit.

- Unde e Ambra? Îmi fac curaj să o întreb.

- În camera ei. Harry, nu știu ce se întâmplă cu voi, dar trebuie să faci ceva. Starea Ambrei mă îngrijorează. A plâns ore în șir aseară. Abia spre dimineață, am reușit să o calmez și să o duc în camera ei. Replică cu tristețe în glas.

Înghit în sec, închizându-mi ochii pentru o clipă. Mi-o imaginez pe Ambra cu chipul răvășit și plânsă toată. Îmi vine să mă lovesc cu ceva în cap, când mă gândesc că îngerul meu a plâns după un escroc nenorocit ca mine. Pornesc spre camera ei, dar Elaine mă oprește.

- Nu te duce, acum, la ea. Las-o să se odihnească, vorbiți mai târziu. Îmi spune blândă, iar eu aprob din cap.

Îmi zâmbește slab și mă duc în camera mea. Arată la fel ca ultima dată, curată.
Intru în baie, făcând un duș rapid.
Dupa aproximativ 10 minute am ieșit din baie, cu un prosop în jurul taliei. Scot din dulap o pereche de boxeri, un tricou negru și o pereche de blugi negri. Cred că majoritatea hainelor mele sunt negre. Mă îmbrac, apoi mă așez pe pat. Încep să bat din picior, fiind nerăbdător să o văd pe Ambra. Nu mai am răbdare, vreau să o văd acum.

Deschid ușa, verificând dacă Elaine e prin preajmă. Din fericire, nu o văd pe hol. Îmi croiesc drum spre camera Ambrei. Apăs clanța ezitant, strecurându-mă în cea mai mare liniște înăuntru.
Îi observ corpul micuț al Ambrei ghemuit în cearșafurile patului. Mici suspine au umplut camera, făcându-mă să mă cutremur. În gât mi se formează un nod, tăindu-mi respirația. Ea încă plânge. Nu s-a oprit nici o clipă din plâns. Trebuie să repar această situație.
Mă apropii temător de pat, așezându-mă ușor lângă Ambra. Îi mângâi părul, iar ea tresare.