Vol. I : Kidnapped

Capitolul 28

Ambra's P.O.V

- Abbeline nu a fost doar o prietenă, a fost iubita mea.

În următoarea clipă am înlemnit. Cuvintele lui mi se repetă la nesfârșit în minte. Abbeline a fost iubita lui? Nu pot să cred! De ce nu mi-a spus despre ea? Am înțeles, ea aparține trecutului, dar de ce evită Harry să vorbească despre ea? E un subiect mai sensibil sau ce? Chiar nu înțeleg. Am o mie de întrebări în cap, dar știu că Harry nu-mi va răspunde. Când o să vină acel moment, în care Harry îmi va spune tot adevărul? Sper să nu uite, ceea ce mi-a promis.
Acum, ce-ar trebui să-i spun? Sunt mult prea șocată și nedumerită, pentru a-i mai adresa vreun cuvânt.
Inspir adânc și îmi fac curaj să vorbesc.

- Poftim? Am spus, nevenindu-mi să cred ce tocmai am auzit.

- Abbeline a fost iubita mea. Rostește Harry pe un ton scăzut.

- Ești un nemernic! Îi scuip cuvintele în față și cobor din mașină, trântind ușa în urma mea.

Spre surprinderea mea, ne aflam la doar câțiva metri de casa lui Harry. Îmi croiesc drum spre casă, ignorând strigătele lui Harry.

- Ambra! Țipă aspru, dar prefer să nu-l bag în seamă.

Acum totul are sens! Harry nu mi-a dat acest nume pentru că îi place lui, ci pentru că Abbeline era numele iubitei lui. M-a mințit cu nerușinare! E doar un mincinos nenorocit! Sunt atât de furioasă, încât nici nu vreau să-l văd în fața ochilor.

Brațul îmi este prins într-o strânsoarea puternică și sunt întoarsă atât de brusc, încât mă dezechilibrez ușor. În fața mea stătea un Harry extrem de nervos.

- Dă-mi drumul! Țip și îl împing, dar el rămâne pe poziții.

- De ce sunt un nemernic? Mormăie nervos, strângându-mă de braț.

- Pentru că așa ești tu! Un nemernic și un mincinos! Nu ești în stare, să-mi răspunzi la niște simple întrebări! Te-am întrebat cine e Abbeline. De ce nu mi-ai răspuns că a fost iubita ta? A trebuit să fii constrâns de Elaine, pentru a-mi spune adevărul? Îi spun nervoasă. Îmi eliberează brațul și se dă un pas înapoi, parcă reflectând asupra cuvintelor mele.

- Sunt unele lucruri, pe care e mai bine să nu le știi! Tună vijelios, furia fiind imprimată pe chipul lui.

- De ce mi-ai dat numele ei? Vocea mea începe să tremure.

- Pentru că asta am simțit să fac! Își trece o mână prin păr, stresat.

- Minți! Ridic tonul, corpul meu tremurând din cap până-n picioare. Încă te mai gândești la ea! De fiecare dată când mă privești pe mine, de fapt o vezi pe ea!

- Nu-i adevărat! Se grăbește să spună.

- Nu? Atunci de ce mi-ai dat numele ei? Îmi pun mâinile în sân, privindu-l întrebător. Ascult Harry!

- De ce te interesează? Oricum nu-ți voi spune așa! Gesticulează din mâini.

- Mă interesează pentru că m-am săturat să fiu mințită! Ce tot încerci să faci, Harry? Vrei să mă transformi în ea? Vrei să te iubesc? E imposibil ceea ce îți dorești tu! Eu nu voi fi niciodată ea! Nu te voi iubi, cum te-a iubit ea! Înțelege că Abbeline nu mai este! A plecat, te-a părăsit! Rostesc, iar răceala din ochii lui îmi provoacă fiori în tot corpul.

- Taci! Exclamă cu mânie în voce.

- De ce să tac? Îți e teamă de adevăr? De ce nu recunoști că, în momentul de față o dorești pe ea în locul meu! Dar dacă ea nu mai este, mai ales pe mine! Eu sunt doar o marionetă în viziunea ta diabolică! Ochii mei rămân concentrați pe chipul lui.