Vol. I : Kidnapped

Capitolul 27

Harry's P.O.V

- Sunt Abbeline, nu Ambra! Ai uitat? Îmi zâmbește fals.

- Vrei să încetezi? Oftez exasperat de vorbele ei.

- Tu vei înceta, să mă mai rănești? Rostește pe un ton scăzut. Îmi strâng buzele într-o linie, neștiind ce să-i spun. Din păcate, nu am un răspuns la întrebarea ei. Deși încerc să-mi controlez toate ieșirile, tot sfârșesc prin a o răni.

- Ambra...Îi iau capul în palmele mele. Ochii îi strălucesc, iar buza de jos îi tremură, îi venea să plângă. Ce ar trebui să fac în situația asta?

- Ce e Harry? Întreabă, lăsându-și capul în palma mea. Nu ai un răspuns, nu?

- Îmi pare rău! Îi mângâi obrazul, iar ea își închide ochii. Oftează și își deschide ochii, privindu-mă intens.

- Vreau acasă! Șoptește, iar o lacrimă i se scurge pe obraz.

- Putem merge, dacă vrei. Îi spun, dar ea clatină din cap.

- Locul acela nu e casa mea! E casa ta! Vreau să merg acasă, la familia mea! Îmi spune și simt cum o parte din inima mea se rupe. Nu o pot lăsa să plece! Sunt prea egoist.

- Ambra,te rog, știi prea bine că nu pot face asta! Își întoarce capul dezamăgită, evitându-mi privirea.

- De ce, Harry? De ce nu vrei să-mi dai drumul? Mă privește cu ochi triști și îndurerați.

- Putem să nu mai discutăm despre asta, te rog? O rog, deoarece știu că se va isca o ceartă dacă continuăm cu acest subiect.

- Nu poți evita la nesfârșit acest subiect! Îmi replică rece.

- Știu. Oftez, dându-i o șuviță de păr după ureche. Îți promit că într-o zi, îți voi răspunde la toate întrebările.

- Sper să te ți de promisiune. Ochii ei îmi cerceteau septici trăsăturile feței.

- Promit! Răspund prompt și îi sărut obrazul. Îi prind mâna într-a mea, croindu-mi drum spre mașină.

- Harry? Îi aud vocea mică.

- Da iubito? Îmi întorc capul spre ea, ascultând-o cu atenție.

- Numele Abbeline înseamnă ceva pentru tine? M-am oprit din mers, fixând-o cu privirea.

- De ce mă întrebi asta? Mă încrunt și o văd cum își lasă privirea în jos.

- Mă gândeam că, are o semnificație aparte pentru tine, dacă mi-ai pus acest nume. Își umezește buzele emoționată.

- Îmi place acest nume. Dau din umeri, adoptând o expresie neutră.

- Harry, cine e Abbeline? Spune cu o oarecare teamă în glas. Înghit în sec, încercând să găsesc un răspuns. "Să vedem ce-i spui acum, cap sec! " Îmi spune conștiința mea, iar mie îmi vine să o iau la bătaie. Știam că va veni și acest moment, când Ambra mă va întreba cine e Abbeline.

- O prietenă bună care ,din păcate, nu mai este. Îmi fac curaj să-i spun. Am hotărât să-i spun, o parte din adevăr. Restul va afla la momentul oportun.

- Îmi pare rău! Rostește, iar eu aprob din cap. De ce mi-ai dat numele ei?

- Pur și simplu! Nu mi-a venit alt nume în cap, în acel moment. O mint cu nerușinare. Normal că știam de ce i-am ales acest nume, doar nu era să-i spun adevăratul motiv.

- Știu că nu acesta este adevăratul motiv, dar sunt prea obosită să mă lupt cu tine. Oftează și își duce o mână la tâmplă, masând-o.

- Ești bine? Mă apropii de ea, ridicându-i bărbia pentru a o privi în ochi.