Vol. I : Kidnapped

Capitolul 9

Ambra's P.O.V

Nu pot să cred că l-am lăsat să mă îmbrățișeze. M-a lăsat să mă descarc la pieptul lui, reușind să mă calmeze. Parcă era altă persoană, nu părea același Harry care m-a plesnit în urmă cu trei zile. Ai putea spune că e iubitul perfect, însă e doar o iluzie. Nu trebuie să mă las păcălită de el sau de gesturile lui mici. Vrea să profite de mine, să mă folosească, apoi când se plictisește de mine mă va omorî. Nu cred că mă va lăsa în viață sau mă va elibera. Nu m-a răpit degeaba, trebuie să aibă un scop ascuns.

Mă ridic de pe podea, ducându-mă la baie. Oftez scurt și deschid robinetul. Îmi duc palmele sub jetul de apă, apoi îmi umezesc fața. Îmi ridic capul și mă uit în oglindă. Nu place deloc ce văd. Cum am ajuns în starea asta? Am devenit o epavă. Nici nu mă mai recunosc. Chipul îmi este palid, ochii sunt roșii și obosiți, nu mai au acea strălucire și am niște cearcăne proeminente. Degetele îmi înlătură firele de păr lipite de față, privind persoana din oglindă. Semăna cu mine, dar nu eram sigură că sunt eu.

Îmi șterg fața cu ajutorul unui prosop, apoi îmi pieptăn părul. Mi-l prind într-un coc dezordonat, în ochii sărindu-mi semnele de pe gât. Strâmb din nas, dezgustată și îmi trec degetele peste pielea înroșită, lăsând un suspin să-mi părăsească buzele. Las mâna să cadă pe lângă corp și ies din baie. Mă îndrept spre pat, vrând să dorm puțin. Un zgomot puternic venit de jos mă face să tresar speriată, oprindu-mă în loc. Ce-a fost asta?

Îmi iau inima în dinți și deschid ușa. Verific holul, dar nici urmă de Harry.
Cobor cu teamă scările și mă uit în jurul meu. Sufrageria era goală, ceea ce înseamnă că zgomotul a venit din bucătărie. Pășesc timidă spre bucătărie, frica instalându-se în corpul meu. Îmi pun mâna la gură, uimită de dezastrul din bucătărie. Podeaua era plină de cioburi și de sticle goale de băutură. Harry stătea pe jos, avea ochii închiși, spatele îi era lipit de perete, iar capul lui era aplecat ușor într-o parte. Pieptul i se ridica și cobora într-un ritm constant, respirația lui fiind regulată. În mână stângă ținea o sticlă de vodkă aproape goală, lăsând-o să stea pe coapsa lui. Dezastrul din bucătărie, sticlele de băutură însemnau un singur lucru, Harry era beat.

Îmi fac curaj și mă apropii de el, călcând pe vârfuri pentru a nu mă tăia. Mă poziționez în fața lui, nesigură dacă ar trebui să-l ating sau nu. Mâna îmi tremură, în timp ce se așază pe umărul lui. Îl zgâlțâi puțin, primind un mormăit din partea lui.

- Harry? I-am șoptit numele, îndepărtându-mi mâna. El își deschide ochii, privindu-mă încruntat.

- Pleacă! Îmi face semn cu mâna să plec, fără să se uite la mine.

- Harry, ce-ai facut aici? Îl întreb, privind dezastrul din bucătărie.

- Ce-am făcut? M-am distrat și eu puțin. Dă din umeri și ia o înghițitură din lichidul, ce se afla în sticlă.

- De ce ai băut? Întreb cât se poate de calmă, fixându-l cu privirea.

- De ce am băut? Bună întrebare! Exclamă, ridicând sticla în aer. Vrei să știi motivul? Ei bine, tu ești motivul pentru care eu am băut. Tu ești de vină pentru tot! Nu mi te pot scoate din minte! Pur și simplu, nu pot. Am crezut că alcool mă va face să te uit, dar m-am înșelat! Ridică tonul și aruncă sticla în peretele, din spatele meu, făcându-mă să-mi acopăr urechile.

Îl privesc cum încearcă să se ridice, dar eșuează. Mă dau doi pași în spate, înghițind în sec. Înjură în barbă, reușind de această dată să se ridice. Se chinuia să-și mențină echilibrul, privirea lui fiind tulbure.

- Harry, trebuie să mergi la culcare. Cuvintele îmi ies incontrolabil printre buze, fiind prea târziu să le opresc. Mă sperie starea în care este. Nu gândește limpede și cine știe ce mai vrea de la mine.