Prolog

23.6K 1K 181
                                    

"Pur și simplu, într-o secundă, viața ta poate lua o cu totul altă direcție și oricât de precaut ai fi, e îndeajuns o secundă ca destinul, pe care credeai cu atâta tărie că îl poți controla, se poate schimba atât de repede. E greu să accepți că viața ta s-a schimbat atât de repede. A luat o întorsătură total diferită și într-un moment ai pierdut absolut totul: familia, prietenii, libertatea și vechea ta viață. A trebuit să renunți la persoanele și lucrurile, pe care le iubeai, te făceau fericită.

Ei bine, același lucru s-a întâmplat și în cazul meu. Am renunțat la tot. Mi-a luat ceva timp până m-am obișnuit cu ideea că nu mă voi mai întoarce niciodată la vechea mea viață, dar mai ales că nu voi mai fi aceeași persoană. Viața mi-a arătat că nimic nu se întâmplă după cum plănuim. Niciodată nu mi-ai fi trecut prin cap că voi ajunge să fiu răpită. Totul s-a întâmplat atât de repede încât nici nu am avut timp să procesez ceea ce mi se întâmpla. La început am crezut că totul este doar un coșmar, dar nu era așa, era pura realitate. O realitate crudă și total lipsită de milă.

Mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu stările și comportamentul lui. Până atunci, nu întâlnisem o persoană mai dificilă și mai complicată decât el. Nu aș fi crezu că o persoană atât de ursuză avea un trecut atât de întunecat. Cu timpul speranța îmi era din ce în ce mai mică, iar șansa mea de a scăpa era egală cu zero. Zilele se scurgea, iar eu aveam parte de cele mai oribile lucruri, pe care nici o persoană în această viață nu ar trebui să le trăiască și totuși, uite că am reușit să uit sau poate mă înșelam.

În acea perioadă îl consideram un monstru, dar nu din cauza aspectului, ci a caracterului. Îmi lăsa impresia că nu avea inimă, nici măcar un strop de compasiune. Cu trecerea timpului masca pe care o purta începea să cadă și să dezvăluie adevăratul caracter.
Trecutul l-a schimbat, l-a determinat să fie altă persoană și să se ascundă sub o mască urâtă, crezând că așa era mai bine. Problema lui consta în faptul că trăia în trecut. I-a permis trecutului să-i bântuie prezentul. În urma episoadelor triste trăite pe parcursul vieții a rămas cu răni deschise, care îl afectau în prezent. Avea cicatrici și nu pe trup, ci pe suflet. De cele mai multe ori, a reușit să le ascundă, însă avea momente când era slab, dar și momente când furia îi acapara ființa. M-am făcut să-l urăsc din toată inima încât mi-am dorit să dispar pentru totdeauna, doar pentru a scăpa de chin.

Și acum, după toate cele întâmplate, am ajuns să descopăr o altă persoană. O altă inimă, un alt suflet, o altă gândire, un om total schimbat. Cu toate că nu trecusem nici prin jumătate din încercările impusă de viață și nici nu aveam experiența necesară, nu a fost greu să-mi dau seama de un lucru. Sufletul lui avea nevoie de alinare. Simțea nevoia de o îmbrățișare, de o vorbă bună, de o consolare, dar nimeni nu era lângă el. Spunea că are nevoie de mine, însă mie îmi era frică să mă apropii de el și nici nu-mi doream să o fac.

Au existat momente în care el îmi declara iubirea lui, însă nu m-am lăsat atinsă de vorbele lui. Le consideram minciuni, baliverne cu care avea impresia că mă putea atrage în plasa lui. Mie îmi era clar că ceea ce simțea el nu era iubire, ci mai degrabă nevoia de o siguranță în viață. Totul reprezenta doar un joc bolnav în care eu eram o păpușă în casa lui. Nu i-am permis să se joace cu mintea. Mi-am construit zidurile bine clădite în jurul inimii mele, pentru a o ține în siguranță, dar încet au început să apară mici crăpături, iar zidurile mele se spulberau. Mi-am lăsat inima și sufletul liber, încercând să experimentez câte puțin din fiecare și să înțeleg gestul său.

Abia în momentul în care i-am zărit adevărată față și i-am ascultat povestea am reușit să-l înțeleg. El era doar o furtună aprigă ce venea, distrugea tot în urma ei, ca apoi să aducă soarele cu razele lui mirifice să încălzească orice colț răvășit.

"El era ca o carte deschisă cu coperta prăfuită și paginile pătate de amprentele celor care au răsfoit-o, însă acum nimănui nu-i mai păsa de carte. Chiar dacă era deschisă, toți treceau cu vederea, dând impresia că au uitat să citească.  "

Hey dragilor!

Sper din suflet să vă placă această carte!

Vă aștept comentariile și opiniile despre prolog.

Vă rog să-mi scuzați eventualele greșeli gramaticale sau de ortografie.

Mulțumesc mult. xx

Vol. I : Kidnapped Dove le storie prendono vita. Scoprilo ora