Vol. I : Kidnapped

Capitolul 24

Harry's P.O.V

Îi las un sărut pe frunte Ambrei, lăsând-o să doarmă. Ies din cameră ei, croindu-mi drum spre bucătărie.
Îmi torn cafea într-o cană și mă așez la masă. Sorb din ceașcă, gândindu-mă la Ambra. Imaginea ei m-a uimit, nu mai este aceeași fată de la început. A devenit altă persoană. Unde a dispărut fata care țipa la mine, mă insulta, ignora sau orice altceva? Mai bine să mă facă cu ou și cu oțel, decât să fie neutră la orice și să plângă.
Imaginea Ambrei, zbătându-se și plângând în brațele mele, m-a făcut să realizez că Ambra nu este bine deloc. Starea ei s-a schimbat decât am lovit-o. Dacă nu o loveam , poate nu se mai ajungea aici. Poate Ambra veche nu s-ar fi pierdut. Îmi vine să urlu, când o văd total indiferentă și distrusă. Ce-ar trebui să fac eu acum? Cum aș putea să repar asta? Îmi este dor de prințesa mea! Nu vreau să o mai văd așa. Trebuie să o readuc pe Ambra mea! Nu o pot lăsa să înnebunească.

- Harry, ce i-ai făcut? Intră Elaine nervoasă în bucătărie. Îmi scutur capul și o privesc.

- Nimic, doar i-am administrat un calmant. Îi spun, în timp ce mai beau o gură din cafea.

- Harry, nu la asta mă refer! Tună furioasă. O privesc încruntat, fiind nedumerit. Dacă nu la asta se referea, atunci la ce?

- Ce vrei să spui? O întreb nedumerit.

- Ce i-ai făcut acestei fete? De ce se comportă așa? Spune-mi, ce se întâmplă cu voi doi! Țipă, făcându-mă să mă cutremur. Ce ar trebui să-i spun?

- Elaine, nu i-am făcut nimic! Habar nu am, ce se întâmplă cu ea. Mă uimește și pe mine starea ei. Decid să-i spun o parte din adevăr. Chiar dacă este sora mea, nu-i pot spune orice.

- Dacă nu i-ai făcut nimic, atunci de ce tremură când o atingi sau o întreb ceva legat de ea și de tine, începe să plângă? Nici nu vă comportați ca un cuplu! Sau poate nu sunteți un cuplu? Își pune mâinile în sân, privindu-mă suspicioasă.

- Normal că suntem! Mă grăbesc să-i răspund. Relația noastră e mai complicată. Oftez și îmi fixez privirea pe cana de cafea.

- Încep să cred că e ceva putred la mijloc. Rostește clar, iar mie mi se pune un nod în gât. Înghit în sec și îmi întorc privirea spre ea.

- De ce nu încetezi cu suspiciunile și alte chestii? Ți-am spus cum stau lucrurile,așa că încetează. Îi spun deja enervat de neîncrederea ei față de mine.

- Harry, tu mă minți! Se așează în fața mea, vrând să pară impunătoare. Îmi dau ochii peste cap subtil.

- Elaine, nu te mint! Mă ridic de la masă și pun cana de cafea pe blat. O aud pufnind în spatele meu, dar nu-i dau atenție.

- Ce-mi ascunzi, Harry? Întreabă pe un ton calm. Îmi închid ochii pentru câteva secunde, apoi mă întorc cu fața la ea. Îmi așez mâinile pe umerii ei, privind-o în ochi.

- Nu-ți ascund nimic. Te rog, încetează! O privesc rugător, dar ea este indiferentă. Îmi dă mâinile jos de pe umerii ei, fiind dezamăgită.

- De ce nu vrei să-mi spui? Ți-am greșit cu ceva? Vocea ei stinsă, îmi înmoaie picioarele. "Descurcă-te cu asta, Harry! " Îmi spune conștiința mea, parcă râzând de situația în care mă aflu.

- Elaine, am destule probleme pe cap, nu fii și tu una dintre ele. Îmi trec o mână prin păr, încercând să par cât mai calm.

- Ar fi mai simplu, dacă mi-ai spune ce se întâmplă. Te-aş putea ajuta, Harry! Doar spune-mi, ce probleme ai! Își pune mâna pe brațul meu, privindu-mă blând.