Vol. I : Kidnapped

Capitolul 14

Harry's P.O.V

- M-ai rugat să nu te alung și nu am făcut-o. Pe când tu, nu-mi răspunzi la întrebare și pleci. De ce nu poți să fii cinstit, măcar o dată? Îmi spune privindu-mă dezamăgită.

O privesc la fel de dezamăgit, apoi ies pe ușă. Îmi trec o mână peste frunte, oftând zgomotos. Mă duc în bucătărie cu gândul de a-mi face o cafea tare. Iau un ibric, torn niște apă și îl pun pe foc. Adaug 3 lingurițe de cafea, amestecând ușor. Îmi sprijin mâinile de marginea aragazului, fixându-mi privirea pe ibric. Cuvintele Ambrei răsunau în mintea mea, făcându-mă să mă simt vinovat.

Dezamăgirea din ochii ei îmi sfâșie ființa. Era dezamăgită de mine, de faptul că nu pot fi corect cu ea. Mă simțeam vinovat, deoarece nu-i puteam povesti visul meu. Voiam să-i povestesc, să scap de acea apăsare, să mă descarc, însă ceva nu m-a lăsat. Consideram că Ambra nu era pregătită să afle întreaga poveste. Sunt anumite lucruri pe care e mai bine să nu le știe, încă nu e momentul.

Îmi torn cafeaua într-o cană și mă așez pe un scaun la masă. Îmi duc cana la buze, suflând ușor peste lichidul fierbinte. Sorb cu înghițituri mici din cafea, puțin prea amară pentru gustul meu, însă nu m-am obosit să mai adaug și zahăr. Trebuia să-mi revin cumva, iar cafeaua era remediul meu, cel puțin de această dată. Am lăsat cana pe masă, împreunându-mi degetele în jurul ei. Fragmente din vis mi-au apărut în fața ochilor.

De câteva zile, am același vis, mai bine zis coșmar. După o lungă perioadă de timp, în care nu am mai visat nimic legat de ea, se pare că acele coșmaruri au reapărut. Ca de fiecare dată, ea persistă în visul meu. Mi-aş fi dorit să-i spun Ambrei despre visul meu, pentru că știam că ea mă va liniști. Dacă i-aș fi povestit despre ea, probabil nu m-ar mai privi niciodată. Sunt conștient că va veni și timpul când va trebui să-i spun, dar
mi-e frică de reacția ei. Dacă i-aş spune, ar fugi mâncând pământul.

Dau pe gât ultima gură de cafea și pun cana în chiuvetă. Urc scările până-n camera mea, oprindu-mi orice instinct de a intra în camera Ambrei.
Mă trântesc în pat, luând fotografia cu ea în mână. Degetele mele mângâie suprafața lucioasă a fotografiei, oftând ușor.

Mi-aș fi dorit să fie aici, nu unde este acum. Dacă ar fi fost alături de mine, toate astea nu s-ar fi întâmplat. Nu aș fi răpit-o pe Ambra, nu i-aș fi vorbit de parcă ar fi fost o sclavă și cu siguranță, nu aș fi lovit-o. Nu am lovit niciodată o femeie, Ambra a fost prima. Îmi pare rău pentru tot ce i-am făcut, știu că ea nu merită asta. Oricât de rău mi-ar părea, scuzele mele nu îi vor vindeca rănile. Dacă viața nu mi-ar fi arătat cât de crudă poate fi, eu nu aș fi devenit altă persoană. M-am schimbat, am devenit altcineva, recunosc. Odată cu plecarea ei, a plecat și vechiul Harry.

Mi-am simțit pleoapele grele, așa că mi-am închis ochii pentru o clipă. La scurt timp, somnul a pus stăpânire pe mine, chiar dacă am băut o cafea destul de tare. Somnul câștigase această bătălie. Adormisem cu gândul la ea și cu fotografia pe pieptul meu.

Ambra's P.O.V

Intru în baie, cu scopul de a face un duș. Dau drumul la apă și las picăturile de apă caldă să-mi dezmierde corpul. După aproximativ 30 de minute, ies din duș înfășurată într-un prosop. Îmi aleg un set de lenjerie intimă, o pereche de blugi negri, un tricou în dungi, niște șosete scurte, albe și îmi prind părul într-o coadă de cal, dezordonată.

Oscilez între a sta în cameră sau a coborî în living. Mă plictisisem să stau în aceeași cameră zile la rând. Am ales doua variantă, chiar dacă exista posibilitatea de a mă întâlni cu Harry. Merg în bucătărie și observ o cana goală în chiuvetă. Mă apropii, constatând că Harry a băut cafea. Oftez și îmi iau un măr din coș. Îl spăl bine, apoi iau o mușcătură zdravănă din mărul suculent. În timp ce mâncam mărul, îmi plimbam privirea afară prin intermediul ferestrei din bucătărie.