Vol. I : Kidnapped

Capitolul 2

Ambra's P.O.V

Vorbeam cu Kate la telefon de mai bine de jumătate de oră. În ciuda faptului că îmi amorțise mâna, am continuat să-i ascult planurile despre zilele în care va fi plecată în Italia. Am mutat mobilul în cealaltă mână, sprijinindu-l un umărul cât timp mi-am masat încheietura și degetele în care simțeam furnicături.

- Ambra, trebuie neapărat să ne vedem astăzi. Am ceva să-ți arăt. I-am auzit la un moment dat glasul nerăbdător.

- Ce anume?

- O să afli dacă vii la cafeneaua din centru.

- În regulă, Kate. Ne vedeam la cafenea. Am cedat, curioasă de ceea ce avea să-mi arate sau spună.

După ce am terminat convorbirea cu Kate am lăsat telefonul pe birou, care se încălzise de la atâta vorbărie. Nici nu era de mirare, eu și Kate mereu găseam câte un subiect, pe care să-l dezbatem. Aveam aceleași idei și de cele mai multe ori, se întâmpla să trecem de la un subiect la altul brusc, apoi să revenim la cel inițial.

Am deschis geamul de la cameră, analizând totodată vremea de afară pentru a ști cu ce să mă îmbrac. Cerul era senin, ceea ce înseamna că nu va ploua. M-am așezat în fața dulapului cu ușile deschise, uitându-mă la o pereche de blugi albi. I-am lăsat deoparte, alegând o fustă din denim. În partea de sus m-am îmbrăcat cu un top alb cu negru, iar ca ținuta să fie completă mi-am pus un colier la gât. Mi-am lăsat părul pe spate, trecându-mi degetele prin șuvițele rebele. Nu am recurs la niciun strop de machiaj pentru că nu am simțit nevoia. În plus, voiam ca pielea să respire, nu voiam să o încarc cu tot felul de produse cosmetice.

M-am încalțat cu o pereche de balerini negri, aplicând două pufuri de parfum pe gât și încheietură. Le-am scris câte un mesaj mamei și tatei în care i-am anunțat că o să ies cu Kate în oraș, apoi mi-am băgat telefonul în geantă și am luat cheile de pe măsuța din hol. Am părăsit casa și am încuiat ușa în urma, deoarece părinții erau la serviciu.

Afară, soarele strălucea puternic pe bolta albastră, scăldând cu razele sale luminoase Pământul. Am inspirat de mai multe ori aerul proaspăt, înviorându-mă. Mi-am lăsat chipul mângâiat de razele soarele și am luat-o la pas către cafenea, căci nu era foarte departe și în acel fel mă puteam bucura de vreme. Mă tot gândeam la ce voia să-mi spună Kate sau să-mi arate, mai exact. Nu a menționat niciun detaliu și speram să fie de bine.

În aproximativ 20 de minute am ajuns în fața cafenelei. Am deschis ușa masivă din sticlă, iar mirosul proaspăt de cafea mi-a învăluit simțurile. Chir dacă nu consumam cafea îmi plăcea mirosul, pe care-l emana în încăpere. Cafeneaua era aproape goală, cu excepția unor fete așezate la o masă, un cuplu și a unui băiat care își așteapta comanda, cel mai probabil. M-am uitat în jur, dar nici urmă de prietena mea. Probabil era pe drum.

M-am decis să mă așez în spatele băiatului, așteptându-mi rândul, cuminte, până avea să-și facă apariția Kate. Mi-am scos telefonul din geantă, verificând dacă am primit vreun apel sau mesaj de la Kate, dar nimic. Un oftat mi-a părăsit buzele și mi-am azvârlit telefonul în geantă, împreunându-mi brațele la piept. Am început să bat din picior evervată, atrăgându-i atenția băiatului din fața mea. Mi-am oprit orice mișcare, rămânând nemișcată. Am rămas uimită la vederea chipului băiatului. Era crețul din mall. Se poate să fie o coincidență?

- S-a întâmplat ceva? Mi s-a adresat, ridicând din sprâncene. Vocea lui răgușită mi-a făcut pielea de găină.

- N-Nu. M-am bâlbâit jenată, ferindu-mi privirea.

- Sigur? M-a întrebat, iar eu mi-am ridicat privirea, dând de o pereche de ochi verzi ce mă priveau profund.

- Da. Am răspuns, înghițind în sec.