Vol. I : Kidnapped

Capitolul 8

Ambra's P.O.V

Au trecut 2 zile de la incidentul cu Harry. Două zile de frică, de groază și asta doar din cauza lui. În fiecare seară îl auzeam cum spărgea, tot ce-i pica la mână.Nu am avut curajul să ies din cameră de frica lui. Îmi era teamă că dacă mă vede, va vrea să continue ce a început acum 2 zile sau mă va lovi, mai ales că nervozitatea lui a atins cote maxime. Nu voiam să fiu o victimă a furiei lui. Știam că nu se poate controla și o să sfârșesc rănită. Imaginea cu Harry lovindu-mă mi se derulează la nesfârșit în minte, nu mi-o pot scoate din cap. Nici măcar nu i-a păsat de ceea ce simt sau că voi suferi. Chipul său era lipsit de emoție, ceea ce mi-a dat de înțeles că nu a regretat ce-a făcut. Am crezut că îi pasă, într-o mică măsură, dar m-am înșelat. Cum să-i pese dacă el nu are suflet? Îi place să mă vadă suferind, cu asta se hrănește.

Sentimentele, trăirile încercate până acum m-au marcat destul de mult și simt că acesta este doar începutul. Nu vreau să mă gândesc la ce mă așteaptă, dacă nu își controlează nervii. Voi deveni sacul lui de box?
Când vrea să se descarce sau când ceva nu-i convine, eu voi fi cea care va avea de suferit. Nu-mi ajunge că am spatele plin de vânătăi, obrazul meu are o vânătaie frumoasă, iar pe gât am numai semne, acum trebuie să îndur și alte lovituri? Nu sunt cârpa nimănui, mai ales a lui. Nu-i voi permite să mă trateze ca pe o cârpă, să facă ce vrea cu mine, apoi să mă arunce.

Din cauza lui, nici nu am putut să dorm. Dureri de spate sunt îngrozitoare, nu pot sta întinsă cum trebuie, doar pe o parte. La fiecare mișcare simt că pielea îmi va plesni. Zici că cineva m-ar fi lovit de mai multe ori cu un par, atât de dureros e. Nu am ce să fac, trebuie să încerc să nu mă mai gândesc la durere și să sper că totul va fi bine.

Privirea îmi este ațintită spre fereastră, în timp ce lacrimile îmi curg în voie pe obraji. Nu mă simt bine deloc și nici nu cred, că mă voi simți bine prea curând. Încer să-mi opresc lacrimile, dar nu vor să mă asculte. Strâng din dinți, dar în zadar, nu am puterea necesară să mă opun.

Clanța ușii este încercată, iar acest gest îmi induce panica. Îmi acopăr gura cu palma, pentru a-mi estompa suspinele. Ușa se deschide, iar niște pași grei se apropie de mine. Îngheț pe moment și aștept să văd ce va urma.

Harry's P.O.V

De două zile, starea mea nu este una tocmai bună. Am spart aproape tot din casă, am băut câteva pahare și nu am putut închide un ochi. Ea este de vină pentru tot. Ea mă face să fac toate astea. O urmă de regret mă cuprinde, când îmi amintesc cum am lovit-o, cum am tras-o de păr, m-am comportat ca un nenorocit. Cuvintele ei m-au rănit, chiar dacă nu i-am arătat asta. M-a făcut să-mi pierd cumpătul, când mi-a spus că nu știu să mă comport cu o fată. Mă enervează, dar în același timp mă face să o vreau, din ce în ce mai mult.

Inocența ei, ochii ei strălucitori, mirosul, atitudinea ei, mă înnebunesc. Mă simt fermecat de ea. În acea dimineață, n-am rezistat frumuseței ei și am vrut să o sărut. Încercarea de a o săruta, a dat greș, deoarece m-a împins la timp. Dorința de a o săruta, arde în mine. Vreau să-i simt buzele. Nu prea cred că dorința mea se va împlini dacă ea nu-și dorește același lucru. Ea mă consideră un monstru, dar nu sunt așa. Am și eu sentimente, știu ce înseamnă suferința, iar vina mă lovește când mă gândesc că eu i-am provocat atâta suferință. Știu, sunt un egoist, dar nu renunț la ea nici în ruptul capului. Ea e a mea, chiar dacă nu acceptă asta.

Îmi scutur capul și dau peste cap restul băuturii din pahar. Alcoolul îmi arde gâtul, dar îmi revin repede. Vreau să o văd, am nevoie de ea. Nu mai stau pe gânduri și mă ridic de pe scaun. Urc scările, ușor amețit de la alcool, dar reușesc să nu mă împiedic. Ajuns în fața ușii, îmi trec mâinile de câteva ori peste față și prin păr, încercând să îmi fac curaj să intru. Apăs reținut pe clanță și intru în cameră. Observ trupul micuț al Ambrei întins în pat cu spatele către mine. Plânge, camera fiind învăluită de suspinele ei. Mă apropii cu pași mărunți de patul ei, așezându-mă pe partea opusă a patului.