Tresar la auzul claxoanelor. Deschid usor ochii , buimacita si obosita. Sunt infofolita in pantalonii cei lungi si negri si in hanoracul de aceeasi culoare. Deja trecuse vara. Vara. Trebuia sa fie cea mai frumoasa vara. Planuisem cu Darcy si Kate o multime de petreceri , chiar si o vacanta , strangand bani inca din iarna trecuta. Sa mergem in fiecare saptamana la strandul din oras , sa cream noi povesti de vara de care sa ne amintim mai apoi in iarna , plangandu-ne ca de fiecare data cat de rece e afara. Sa radem fara motiv si orice sa ni se para amuzant. Sa ne distram la maxim. Nu observasem pana acum trecerea timpului. Nu mi-a pasat. Iar acum , simtind cum vantul adie usor , imi dau seama cate am pierdut. Si nu doar eu. Ci si ele. Poate ca sunt bine , si nu trec prin ce trec eu , dar nimic nu mai e la fel si asta doare cel mai tare. Ar trebui sa imi schimb hainele , caci as fii recunoscuta usor , dar nu am bani. Nu am bani de nimic. Ma ridic si imi prind parul. O iau in josul strazii , ignorand privirile insistente ale oamenilor din jur , si la scurt timp aflu si de ce. Ma opresc in fata unui magazin , unde imi vad reflectia in geam. Sunt murdara , ochiul vanat inca nu s-a vindecat de tot , si am o zgarietura destul de mare pe obraz. Pantalonii tipului sunt atat de largi pe mine , iar hanoracul mai mare cu doua masuri ma fac sa arat ciudat. Nu conteaza. Sunt libera acum. Nu stiu cum voi fii in viitor , dar vreau sa profit de ceea ce inca mai am acum.
As vrea sa le vad pe Kate si Darcy , dar daca as face asta as da de Kollin , si chiar as vrea sa ii strapung inima cu un glont , dar ar fii mult mult prea periculos. Caut in muzunare si gasesc un dolar. Imi cumpar o paine pe care o mananc imediat si imi continui mersul , pana cand ajung in fata unui mall. "Nu. Nu ar trebui sa fiu aici." imi spun, gandindu-ma cat de usor as putea fii descoperita intr-un asemenea loc , dar le observ pe ele. Kate si Darcy. Incep sa zambesc , fara sa tin cont de felul in care arat , ma indrept catre ele , dar ma opresc apoi brusc , cand dau cu ochii de Damian , Nik si...Kollin. Ma ascund dupa un zid pana ce pleaca. Sunt tristi. Observ cum Kate si Darcy sunt loate de catre Damian si Nik in brate , acestea incepand sa planga. Kollin se duce la masina , unde da cu piciorul intr-una din roti. Indata ajung si ceilalti patru , si incep sa vorbeasca aprins . Nu ma pot vedea. Se holbeaza toti la un ziar pe care il arunca apoi , pe jos . Intra in masina si pleaca. Cand sunt sigura ca au plecat , ma duc in parcare si citesc primele randuri. "Focuri de arma la bordelul renumitului Pall Smith. O fata din posesia lui , incercand sa scape a sfarsit omorata. Pall Smith a fost internat de urgenta la spitalul...." Sunt....moarta? Ma asez pe marginea trotuarului si privesc la scrisul de pe prima pagina.Citesc de o suta de ori cuvantul "moarta" fara sa il inteleg macar odata. Cum sa fiu moarta? Si...de unde stiu ei asta? De ce ar avea nevoie cineva sa spuna ca eu..... poate pentru ca Pall sa nu ma mai caute?E clar ca cineva stie ca nu sunt moarta si vrea sa ma acopere. Kollin a facut toate astea? La asta se referea cand a spus cuvantul "poimaine"? Atunci de ce erau atat de nervosi? De ce Kate si Darcy plangeau? Atatea intrebari la care nu vad nici un raspuns. Stau acolo , in parcarea mall-ului si privesc uluita la imaginile cu Pall la spital. Ma ridic si merg in orice directie fara sa ma mai gandesc la ceva. Intrebarea nu imi da pace.
Nu stiu ce as putea face. Ma asez pe spate pe banca parcului , exact aceeasi pe care am stat ultima data cand am fost gasita de Pall. Acum ca stie ca sunt moarta , imi e mai putina teama. Doar ca nu stiu cum ma voi putea descurca. Mai am cativa centi din buzunarul baiatului , iar apoi? Cu Darcy si Kate nu ma pot intalni...
Tocmai cand eram sigura ca nu mai am nimic , o voce se aude. Ma ridic in sezut si vad zambetul acela inconfundabil. Persoana care mi-a inspirat incredere de la inceput. Jamie.
-Kat...traiesti! spune acesta , luandu-ma in brate. Ce s-a intamplat cu tine? Nu am mai stiut nimic inca de cand ai plecat. Haide! Banuiesc ca iti e foame!
Ma ia de mana si mergem la un fel de local , unde mancam si povestim. Aflu ca plecase de la Kollin deoarece nu ii mai suporta comportamentul. Iar acum lucreaza la o cafenea. I-am povestit si eu la randul meu tot prin ceea ce am trecut. Faptul ca am fost batuta si umilita , cum am incercat sa fug si am fost prinsa de..
-Jackie? Ea ti-a spus ca e iubita lui Kollin? izbucneste acesta intr-un ras care te face si pe tine sa razi. Ea e doar o fitoasa bogata care crede ca totul i se cuvine. E moarta dupa Kollin inca de cand o stiu , si cu toate ca a fost respinsa de catre el prin toate modurile posibile nu intelege.
-Oh.. spun eu incercand sa zambesc
-Uite. Ca sa nu mai fii atat de trista , iti spun de pe acum ca vei sta la mine. Am o camera libera , si stiu ca nu poti refuza , deoarece nu vad altundeva unde ai putea sta. Asa ca hai , nu mai fii asa de trista! Ce a fost mai rau a trecut!
-Ai dreptate! Spun eu , zambind de data asta cu adevarat , caci Jamie emana asa o incredere si o siguranta , incat nu aveam de ce sa ma indiesc.
Plateste nota si o pornim catre apartamentul lui. Nu e foarte departe de localul acela asa ca ajungem repede. Urcam la etajul zece unde intram inr-un apartament luxos , mobilat nou. Pasesc timida oarecum stanjenita , iar el incepe sa rada si ma asigura ca sunt bine venita. Incepe sa imi arate restul casei , si imi arata camera unde voi putea sta. Un pat marisor si un dulap , alaturi de un birou si un covor alb si pufos iar razele soarelui trec prin perdeaua transparenta a ferestrei. E seara. Intru in baie si imi fac un dus. Oh , de cand nu am mai apucat sa fac un dus linistita. Imi iau un tricou si pantaloni scurti comozi si ma pun in pat. Nu pot adormi , asa ca ma ridic si incep sa ma plimb prin apartamentul cel mare. Din bucataria spatioasa se vad luminile multicolore ale orasului noaptea. Zambesc si simt cum doua maini ma cuprind de la spate. Ma intorc si ma cuprinde intr-un sarut , pe care ma simt nevoita sa il intrerup.
-Jamie...eu...
-E inregula. Imi pare rau.
Ma intorc in camera si ma pun in pat.Nu stiu de ce , dar pur si simplu nu pot. Cu toate ca este asa de dragut si ma lasa sa stau la el , eu...nu pot. Pur si simplu. Nu. Nu poate fii din cauza lui. Kollin...nu poate insemna nimic pentru mine. Adorm. Cad intr-un somn adanc din care am senzatia ca nu mai pot iesi. Un cosmar groaznic , la fel ca toate celelalte de dinainte. Doar ca , de data asta mor iar si iar , in feluri diferite , de mana lui Pall. Pana cand ma trezesc tipand , in bratele lui Jamie.
