Inghit in sec , si pot sa jur ca imi simt inima batand mai tare ca niciodata. Astept ca Jason sa apese pe tragaci , dar ma priveste in continuare. Trebuie sa fie interesant sa te uiti la o persoana care nu mai poate de spaima. Intr-o fractiune de secunda vad degetul acestuia cum apasa usor pe tragaci , si aud doua impuscaturi. Simt cum glontul ma strapunge cu o putere uluitoare , dar in abdomen. Cad la pamant , nestiind ce sa fac , la vederea petei mari de sange de pe tricou. Sunt speriata si incep sa plang , apoi il vad pe Jason cum se tine de picior. A fost ranit.Asa se explica cea de-a doua impuscatura. Vad cum in sala toata lumea se agita. Focuri de arma , fete care tipa si fug in toate directiile. Nu il vad pe Kollin. Ma tarasc sub masa mare , incercand sa suport durerea provocata , dar sangele curge din ce in ce mai mult.
- Duceti curvele in camerele lor! Ma descurc! aud vocea impunatoare a lui Jason.Barbatii de la masa au plecat primii. Probabil nu se risca atunci cand vine vorba de focuri de arma. In sala nu mai ramane nimeni. Doar eu , Jason....si Kollin! Ii vad ca se lovesc , si ma gandesc sa iau un pistol de pe masa. Dar acelea nu mai au gloante. Ma gandesc ce pot sa fac , si ma sperii la vederea lui Jason cu un pistol in mana. Il iindreapta catre Kollin , care e la pamant. Nu e inarmat , deci nu poate face nimic.
- Kollin...aveam atatea sperante pentru voi! Sunt unchiul tau! Suntem o familie!
- Familie? Noi nu mai avem o familie de cand mama a murit , Jason!
- Niciodata nu ati apreciat ce am facut eu si tatal vostru pentru voi! Fara Mike , erati un nimic! Uitati-va la voi acum! Sunteti bogati , aveti faima , femei , putere! Si cu ce ne rasplatiti? Cu amenintari? Cu planuri impotriva noastra?
- Nu v-a pasat de noi niciodata! Cum poti mintii in halul asta? Ne-ati transformat in...voi , doar pentru a va asigura ca e cineva in care sa va puteti pune baza , in care sa aveti incredere , si pe care sa ii bagati in problemele voastre periculoase , pentru a nu va risca voua viata. Crezi ca nu stiam cum gandeste tata? La orice intalnire care se termina cu focuri de arma ne trimitea pe noi. Nici nu se mai interesa daca eram inca vii!
- Cine ati fii ajuns azi , daca nu eram noi? Noi v-am ridicat! V-am creat un nume! Toata lumea tremura la auzul numelui vostru! Nu aveti pic de respect. E adevarat ca la inceput asa a fost , ca v-am invatat tot ceea ce stim pentru a va folosii , dar cu timpul am ajuns sa tinem la voi! Si eu si tatal vostru! Sunteti nepotii mei! Va aduceti aminte doar lucrurile rele , si situatiile neplacute din trecut , dar faptul ca ne adunam toti in fata bradului de Craciun , fetele vostre cand deschideati cadourile de la mine..micile noastre secrete cand va invatam ceva pe care tatal vostru nu va invata , deoarece va considera prea mici. Timpurile in care eram toti o familie! In care ne pasa unii de altii! Unde s-au dus toate astea?
Kollin tace , vizibil suparat. Jason sta ferm in fata nepotului sau , dar are cateva minute de gandire. Imi intorc privirea in jur , si observ ca la doi metri in stanga mea se afla o arma. Ies usor de sub masa , verific daca e incarcata , si ma indrept cu pasi usor catre cei doi. Kollin ma vede , dar nu zice nimic.
- Ei...vremurile acelea au trecut , din pacate . Iar tu , Kollin , imi pare rau sa o spun , dar nu vei mai apuca niciodata sa iti mai duci pana la capat , complotul fata de noi. spune Jason
Nu apuca sa apese pe tragaci , caci imi aude pasii. Se intoarce catre mine zambind , vazandu-mi mainile ca tremura , nefiind in stare sa tin un pistol in mana.
- Lasa-l in pace... imi aud vocea ragusita
- De ce? Oricum nu esti in stare sa apesi pe tragaci. Faci dinnou pe supravietuitoarea. Pe fata care nu se teme de nimeni si de nimic. Dar acum cateva minute faceai pe tine de frica. Ai fi fost moarta , daca nepotul meu nu facea acest lucru stupid. spune el , aratand catre piciorul insangerat. Dar exista timp si pentru moartea ta.
Il vad ca se apropie de mine , cu o privire dezamagita.
- Pacat de ceea ce ai fii putut deveni! Daca mi-ai fii spus ce vroiam sa aud de la inceput , acum erai acasa. In Romania. Niciodata nu imi incalc promisiunile. Ai fii fost fericita , alaturi de familia ta , departe de Kollin. Dar , nu ai facut-o! Ai preferat varianta asta. Chiar si cand stiai ca o sa mori , ai refuzat sa imi spui. M-am tot intrebat de ce , si am ajuns la concluzia ca esti doar o fetita proasta , care e speriata si care incearca sa para indiferenta , asa cum a incercat toata viata. Dar defapt...esti speriata. Niciodata nu ai fost fericita cu adevarat. Nu ai profitat de sansa de a sta la Kollin , avand tot ceea ce ti-ai putea dori vreodata....pentru ca lumea asta nu e pentru tine. Nici tu nu mai stii unde apartii. Esti infricosata. Tocmai de aceea , nu esti in stare in momentul acesta sa....
Il vad pe Jason cazand la pamant , inainte sa isi termine propozitia. Nu stiu exact unde l-am lovit , dar atata timp cat e ranit e bine. Imi duc mana la locul unde am fost impuscata. Ametesc , iar Kollin ma prinde din spate. Nu imi dau seama cand a ajuns langa mine.
- Te-am prins iubire.
Imi sopteste acesta la ureche , in timp ce ma ia in brate si ma duce la masina. Imi apasa rana cu ceva , dar sangele continua sa curga mult prea mult. Ma duce la spital , unde sunt lasata pe mana unor medici.
Cand deschid ochii , sunt bandajata si ma simt ciudat. Kollin e langa mine , si observ ca ma tine strans de mana. Imi zambeste .
