Capitolul 11

2.7K 105 0
                                    

     Tresar cand aud impuscatura. Ma ridic in picioare si ma apropii catre geamul pe care patrund razele soarelui atat de orbitoare. Nu vad nimic. Pe hol aud pasi fugind , fete tipand si deschid usa , de data aceasta descuiata. Intreb ce se intampla , dar nimeni nu ma baga in seama. Se indreapta catre iesire. Raman in urma , deoarece nu intelegeam de ce toata lumea fuge. Alte patru impuscaturi si urmeaza o liniste deplina. Ceva nu e in regula. Nici fetele nu se mai aud tipand sau fugind. Liniste ca de mormant. Dureaza un minut pana sa ajung la usa principala , cand incep din ce in ce mai multe , venind din casa lui Pall , cea luxoasa. "....the fuck" imi spun , vazand cum fetele se indreapta catre casa lui , deoarece acolo e iesirea cu adevarat , probabil ca sa se salveze din tot rahatul asta. Ma opresc , si nu mai observ pe nimeni in curtea unde ma batusem cu fata aia. Nici nu mai stau pe ganduri , si ma catar pe gardul de data aceasta , parand de doua ori mai inalt. Cobor repede si imi dau drumul jos. Incep sa fug nebuneste spre padurea aceea , pana ma pierd prin copaci. Aud vocea lui Pall , rostind la un fel de microfon "Nu trebuie sa va alarmati. Mergeti in camerele voastre." Ma pierd cu firea si alerg , stiind ca nu mai am timp de pierdut. Fug si fug , cazand de nenumarate ori , impiedicandu-ma printre ramuri si gropi. Nu ma opresc pana nu consider ca sunt ceva mai departe de locul acela blestemat , dar nu stiu daca si-au dat seama daca lipsesc sau nu. Cu putin noroc , pana rezolva situatia cu celelalte fete , pana intra toate in camera lor , as mai avea ceva timp la dispozitie. Imi e foame si sete. Nu am niciun ban la mine si niciun act de identitate. Sunt practic pierduta. Daca as fii acasa , as face pe mine de frica in padurea asta , dar acum nu consider un loc mai aparat. Deocamdata. 

    Toata dupamasa am continuat sa merg , sa fug , niciodata sa ma opresc. Cand oboseam , mergeam dar mai incet. Cand se lasa intunericul dea binelea , cad franta la radacina unui copac gros si inalt. Observ ranile de pe picioare , zgarieturi si vanatai. O taietura mare pe piciorul drept arata destul de rau , asa ca imi rup o parte de tricou si o infasor. Ma ridic si studiez copacul , apoi ma urc pe una din ramurile lui , incercand sa vad mai bine. Doar copaci. Ma dau jos si inchid ochii pentru cateva minute. Sunt constienta ca nu am timp de dormit. Sigur si-au dat seama ca lipsesc si acum sunt pe urmele mele. Cu ultimele puteri continui sa merg , oprindu-ma cateva minute din cand in cand. Daca pana acum razele lunii imi luminau drumul , ajung sa vad rasaritul soarelui. Sunt moarta de somn dar incet incet , observ cate o casa , apoi alta. Oameni. Incep sa fug , trecand de un fel de campie , si luand-o pe o strada lunga , ajungand intr-un oras. Vad cateva magazine , cu fructe si legume expuse. Fur cateva fructe , mancandu-le imediat. Desi dimineata deabea incepuse , cad pe trotuar , nu prea departe de magazinul cu fructele. Ador imediat , dar vocile unor oameni in jurul meu ma fac sa deschid ochii usor. "Uita-te la ea" aud. "Sarmana fata" .  "Ce e cu tine copila?" Probabil ca imaginea unei fete batute , cu un ochi vanat , zgariata si vanata pe picioare si pe maini , nu prea i-a fascinat. Observ apoi cum mi se intinde o paine si niste apa , iar cativa trecatori imi dau 10 dolari. Dureaza ceva pana sunt constienta de ce se intampla , si le spun un "multumesc" chinuit. Incep sa mananc painea , dar imi pastrez jumatate si pentru mai incolo. Beau lacoma sticla de apa si incep sa ma pun in miscare.America. Ma uit nedumerita la multimea de oameni din jurul meu. Nu stiu unde sa ma duc , ce sa fac. Cum sa ma descurc. Dar am un sentiment de siguranta , caci pericolul deocamdata a mai trecut. Fiind atenta la cladirile atat de inalte din jurul meu , ma ciocnesc cu o fata , cam de varsta mea dar destul de intepata.

   -Ai grija pe unde mergi!

   -Imi..pare rau. spun eu slabita

   -Hei...te stiu pe tine!

   -Scuze , sunt sigura ca ma confuzi..eu..sunt noua in oras.

   -Ce mincinoasa esti!Daca ar afla Kollin sau chiar Pall unde esti...

   -De unde stii de Kollin si Pall?

   -of saracuta de tine (zice batjocoritor). Probabil ca nu m-ai observat din cauza supararii tale. Eu? Eu sunt...iubita lui Kollin. "Esti cea mai sexy persoana pe care am vazut-o vreodata!" , "Nu regret nimic"  incepe sa rada. Sa vedem ce parere va avea Pall despre intalnirea noastra.

   -Nu! Te rog..nu face asta!

   -Si de ce nu? Esti doar o mica curva!

   -Stii ceva...fa ce vrei! M-am saturat sa stau la mila tuturor!Spune oricui vrei! Indata ce ai mei afla unde sunt , o sa se termine odata cu tot cacatul asta! 

   Plec nervoasa , dar si usor speriata. Stiu ca il va suna pe Pall , ca va afla unde sunt si de ce nu , chiar sa ma urmareasca. Ma interesez unde e cea mai apropiata posta la cativa oameni de pe strada , si ajung cu un taxi acolo. Iau o foaie si incep sa scriu repede , fiind constienta ca nu mai am timp de pierdut. O pun intr-un plic si o trimit catre Romania. Bun. Acum sunt linistita. Ies afara si incep sa merg pe strazile din jur , holbandu-ma la frumusetea acestui oras mare. Intru intr-un parc imens si ma asez pe o banca. Imi las capul pe spate si privesc la cerul albastru printre ramurile copacilor. "Poate ca nu vor afla..nici Kollin nici Pall" imi spun. "Poate voi putea avea o viata aici..sa ma angajez undeva...chiar sa strang bani sa ma intorc inapoi acasa" . Visele imi sunt spulberate de care un "Mai sa fie...". Ma ridic in fund pe banca rerce si ,  il vad pe Pall , langa un copac , spunandu-mi. "Haide draga mea , sa ne intoarcem acasa" 

Fierbinte si receWhere stories live. Discover now