Cand am deschis ochii , eram in camera mea. Tot ce imi amintesc , este ca am fost in parc aseara. Era intuneric si racoare , iar Kollin ma apropiat mai mult de corpul sau. Ne-am asezat pe o banca , iar el a incercat sa se asigure ca sunt constienta. Bine..bausem un pahar , doua de whiskey. Era ziua lui Kate. Doar trebuia sa sarbatoresc cumva. Dar eram treaza. Nu a fost la fel cum s-ar fii intamplat daca ea si Damian ar fii fost cu noi. Ne-am strans la un club , iar Darcy nu a baut , fiind insarcinata. Eu si Kollin am plecat pe jos , deoarece avea sa imi spuna ceva important. Asta eram momentul. Am asteptat ceva , dar se pare ca da roade. Ma simt ingrozitor , pentru ca ii fac una ca asta , dar ii ascult vorbele cu grija.
- Ceea ce iti voi spune acum , e foarte important. O fac, deoarece am incredere in tine. incepe acesta , iar vorbele sale dor , si ma fac sa ma simt oribil , iar inima imi bate tare. Eu , Damian si Nik , avem probleme cu Jason si Mike de foarte mult timp. Stii povestea cu mama , si felul in care Mike s-a comportat cu ea. De atunci , incearca sa ne faca rau cu orice , iar acum e diferit. Inainte bagau barfe intre oamenii nostri , ceea ce ne facea sa aratam prost , si nu ne-am enervat atat de tare. Acum..sunteti voi. Niciodata , niciunul dintre noi nu a mai simtit asa ceva pentru o fata. Prin urmare , voi sunteti...tot ce conteaza pentru noi acum.
Respir adanc , coplesita de sentimentele lui Kollin , incat uras tot ceea ce am facut. Toata prefacatoria. As vrea sa il opresc , sa nu mai spuna nimic , dar nu pot. Oamenii lui Jason sunt peste tot , si asta nu mi-ar face decat rau.
- Dupa incidentul cu Darcy , toti trei am ajuns la concluzia ca asta nu trebuie sa se mai intample. Am reusit sa va salvam in ultima clipa. Prin urmare , ne-am hotarat sa scapam de ei , odata pentru totdeauna.
- Cum adica sa scapai de ei? il intreb eu usor speriata
- Ne vor raul , Kat! Mai ales acum , cand ne-au gasit punctele slabe , pe voi! Nu exista alta cale! Am incercat sa ne intelegem toti , sa fim o familie , dar nu se poate! Ne urasc!
- Si cum aveti de gand sa faceti asta? il intreb eu , apoi realizez cat de idioata sunt , intrebandu-l asta. Acum va trebui sa ii spun absolut tot.
- Peste cateva zile , ni se vor alatura si alti oameni. Cu mai multi subordonati. Dar sunt oameni de incredere. Ajungem in Romania , unde o sa le inchidem toate bordelurile , incepand de la cele mai nesemnificative. Va dura ceva , dar suntem destui incat sa le facem fata. Nu trebuie sa afle nimeni , ok?
-Ok. ii raspund eu , trista
- Stiu ca nu suna bine , dar...
- Nu..e inregula. Inteleg.
Toata scena imi trece prin fata ochilor dinnou si dinnou. Daca as putea , as lua primul avion spre casa , si sa scap de toate astea. Dar nu pot. Trebuie sa ma comport normal. Asa trec cateva zile. Jason nu m-a mai cautat , ceea ce inseamna ca inca nu si-a dat seama ca stiu ceva.
Am decis intr-un final sa ma ridic din pat , si sa imi petrec ziua cu Kollin. E o companie atat de placuta! E amuzant , detreaba si stie sa se comporte. Iar eu imi bat joc de el. Nici nu vreau sa ma gandesc cat de tradat s-ar simti daca ar afla. Si totusi , continui sa ma prefac ca ma simt bine alaturi de el. Sau..chiar ma simt? Plimbarile in parc , jocruile...mi-au placut toate astea ,s-au doar m-am prefacut? E prima oara cand ma gandesc la asta. Iar ce e ciudat , e ca imi pun intrebarea exact acum , dupa ce l-am sarutat. Nu m-am simtit fortata sa il sarut , asa cum am facut-o la inceput. Atunci de ce am facut-o? De ce cand ma strage in brate si ma priveste , simt ceva in stomac , iar inima incepe sa imi bata cu putere? E posibil oare sa ma indragostesc de el , sau mi-am intrat prea bine in rol?
In seara asta iesim. Toti patru , mergem intr-unul din cluburile lor. Eu si Darcy ne aranjam , facand ca de fiecare data glume , vorbind despre cele mai ciudate chestii ca apoi sa radem , exact cum faceam la scoala de obicei. Cand suntem gata , coboram scarile , vazandu-i pe Nik si Kollin asteptandu-ne. Ne iau de mana , apoi urcam in masina. Aceasta opreste in fata unui club , de unde se aude muzica la maxim si ies lumini puternice. Ne asezam la o masa mai retrasa , unde ne comportam normal , vorbind si jucandu-ne jocuri amuzante , printre care si un joc care ne jucam eu , Darcy si Kate la scoala. Era atat de stanjenitor si de amuzant , incat ne dadeau lacrimile. Iar acum , de fata cu ei e la fel. Doar ca mult mai amuzant. Se numeste "eu". Iar fiecare trebuie sa spuna cuvantul asta. Daca unul rade , celalalt ii spune un cuvant , si tot asa pana se formeaza o propozitie amuzanta. Cand a venit randul meu , tocmai ce ma abtineam sa nu rad , iar intr-o secunda mi-am mutat privirea catre iesire. O fata putin mai mica decat mine , este tarata de doua persoane. Ma ridic fara sa imi dau seama si ies afara. Incerc sa o eliberez pe fata din mainile celor doi , dar Kollin ma prinde din spate.
- Ce incerci sa faci? il intreb pe Kollin nervoasa. Da-mi drumul!
Ma eliberez din bratele sale si o cuprind pe fata speriata , care nu are mai mult de paisprezece ani. Ii vad pe cei doi barbati care incearca sa ma dea la o parte , dar eu nu ma despart de fata. Simt cum mainile puternice ale lui Kollin ma prind din spate , si ma smulg de langa fata speriata , care izbucneste in lacrimi.
- Kollin! E doar o fetita! Spune-le sa ii dea drumul!
- Kat..hai sa intram , sa te linistesti. spune acesta calm
- Nu! Sunt foarte linistita! Acum , te rog , spune-le sa o lase in pace!
- Nu pot.
- Poftim?
- Kat , cineva a platit pentru ea! Poate e mica , dar e cumparata! Nu am ce sa fac! spune acesta , ridicand tonul
- Nu ai ce sa faci? Uita-te la ea! E speriata de moarte! Cum..cum poti sa faci asa ceva? glasul imi tremura , lacrimile incep sa imi curga pe obraji , deoarece o compar pe fetita cu mine
- Asta e ceea ce fac! Iar tu o stii bine! il aud pe Kollin , in timp ce ma urca cu forta intr-un taxi , care ne lasa in fata casei.
Intru nervoasa , alaturi de Kollin.
- Nu pot sa cred...
- Ce? Nu sunt asa cum te asteptai? Credeai ca m-am schimbat in vreun fel?
- Nu. Eu...
- Kat , imi pare rau ca a trebuit sa vezi asta... spune el usor. Imi pare rau ca am tipat la tine..
- Nu. Kollin , mie imi pare rau! Imi pare rau ca am venit aici..doar ca sa..
- Kat , imi pare rau. Daca vrei sa mergem in Romania la familia ta...eu...
- Nu pot! Tocmai , ca nu pot sa ma intorc la familia mea! tip eu. Am venit aici , deoarece Jason , iubitul tau unchi , m-a adus! Sunt amenintata , si daca nu faceam ca imi spunea el , eram moarta pana acum! Nu intelegi? As fii ramas acasa , as fii dus o viata normala , nu ar fii trebuit sa...
- Poftim? Vrei sa zici ca... spune Kollin nervos
- Kollin....eu....jur ca nu a fost doar asa! incerc eu sa imi gasesc cuvintele
- Te-ai prefacut in tot acest timp?
- Nu! Nu in totalitate...
- Ai vrut doar sa aflii ce planuiam! Pentru Jason! spune acesta , infuriat. Ma ia de mana si ma tranteste afara din casa.
- Kollin , jur ca nu a fost asa! Nu mi-as bate joc niciodata de tine.
Vad cum usa e trantita , iar eu raman pe betonul rece al scarilor din fata acesteia. Lacrimile imi invadeaza obrajii , lipindu-ma de usa , ii spun.
- Nu m-am prefacut. Am incercat sa imi dau seama ce simt pentru tine , si...te plac Kollin. Chiar foarte mult. Nu i-as fii spus ce ai de gand lui Jason niciodata. Aveam de gand sa iti spun asta la momentul potrivit , pentru ca...tin la tine. Mult.. spun eu tremurand , lipita de usa rece , asteptand un raspuns. Dar acesta nu vine. In schimb , se aude o voce:
- Mai , mai , mai. Uite cine imi incalca mie regulile. se aude glasul lui Jason
