Toata noaptea am stat si am privit tavanul intunecat si rece. Gandurile imi zburau nestingherite prin cap , pana cand greutatea pleoapelor a fost de nesuportat , si fara sa imi dau seama am cazut intr-un somn adanc. Liniste. Asta e tot ce aud acum , cand mintea imi e limpede. Fac orice ca sa imi alung gandurile negre care nu mi-au dat pace , si privesc razele soarelui cum patrund in camera. Aud cum cineva bate la usa si ma ridic in picioare. Descui usa , pregatindu-mi in acea mini secunda discursul pe care i-l voi spune lui Kollin , imediat ce deschid usa. Dar nu e el. In fata mea sta acelasi om inalt , cu aceeasi privire calma , schitand un mic zambet . Jason.
- Buna dimineata! imi spune acesta plin de viata.
- A fost buna pana sa apari tu. ii spun plictisita , trantindu-i usa in nas. Dar nu se inchide , caci el o opreste cu piciorul.
- Deci cum sta treaba pe aici? Kollin , Damian si Nik sunt cele mai...cum sa spun...rele persoane pe care le cunosc. Nu sunt capabili de iubire , sau de orice alt sentiment , inafara de cel al urii si al nepasarii. Orice planuri vi-ati face , draga mea , sa stii ca nu o sa reusiti. Se joaca cu voi si cu...sufletele voastre. Nu intelegi? Nu sunteti decat niste tarfe personale. spune el , cu acelasi ton calm.
- Si ce vrei sa zici cu asta? il intreb la fel de calma. Se apropie de mine , privindu-ma in ochi , sfidator.
- Vreau sa spun , ca daca imi veti sta in cale in orice fel , o sa ma ocup personal de voi. Si prin voi , ma refer la tine. Celelalte par cuminti , insa tu...esti un adevarat dezastru. imi spune acesta privindu-ma cu ura.
- Ei bine , stai linistit. Nu vad cum ti-as putea sta in cale , avand in vedere ca..stii tu..maine este nunta.
- Care nunta?
- O , nu stiai? Ce surpriza! Nik cel incapabil de iubire se casatoreste cu Darcy. Ciudat nu? incep sa ranjesc , in timp ce il vad ca iese din camera.
Cobor scarile incet , ajungand in bucatarie. Imi iau ceva de mancare , si ma sperii la auzul cuvintelor lui Kollin , care ma cheama langa ei , la masa. Ii arunc o privire lui Jason si ma asez. Incerc sa nu comunic prea mult . Oricum discutia este despre marea zi , despre cat de frumos va fii etc. asa ca imi mananc sandwichul in liniste. Discutia este insa distrusa de catre vocea lui Jason.
- Deci , Kat. Nu vrei sa ne spui de ce ai fost ieri in club? nu pareai a fii prea la locul tau , probabil vroiai sa vorbesti cu Kollin. zice acesta , indiferent , apoi se lasa o liniste deplina , privirile tuturor fiind atintite asupra mea.
Nu imi ridic privirea , ci continui sa tin capul in pamant , pana cand acesta adauga.
- Ai vrea sa ii spun eu lui Kollin , sau crezi ca esti in stare sa o faci si singura?
Ma ridic nervoasa de la masa , iesind afara din casa. O iau in josul strazii , nestiind unde ma duc. Ma opresc apoi , stand dupa un colt , gandindu-ma cum sa fac sa scap de situatia asta mizerabila. Aud pasi , si il vad pe Kollin care se aseaza langa mine.
- Ai vazut , nu-i asa?
- Da. ii raspund sec
- Si...?
- Si...asta esti tu. Si Damian si Nik. Cu asta va ocupati . Nu am ce sa iti reprosez , si nu am nici un drept sa te judec.
- Deci..esti ok cu asta?
- Nu! Normal ca nu sunt. In tot timpul asta , am crezut ca..esti altfel. Dar defapt faci parte din mafie , la fel ca si fratii tai. De ce dracului ma mai tii aici?
- Nu iti place aici?
- Am incercat sa ma acomodez , pentru prietenele mele. As face orice pentru ele , pana si sa stau in aceeasi casa cu niste oameni ca voi , implicati in afaceri cu droguri , detinatori de cluburi , cazinouri si tarfe. Doar ca....nu mai pot.
- Da , asa suntem noi. Am incercat sa fac in asa fel incat sa nu te simti rau aici.
- Dar ma simt.
- De ce? De ce nu vrei sa ne intelegem , sa fim macar prieteni.
- Vreau sa merg acasa. Nu imi vine sa cred ca spun asta , deoarece acasa voi fii probabil si mai rau tratata , dar vreau sa plec.
- Da-mi un motiv bun pentru care as risca , ducandu-te acasa.
- Pentru ca...imi e frica de tine.
Nu mai sunt in stare sa spun nimic. Glasul mi-a fost ca si luat , si continui sa ma pierd in ochii caprui ai baiatului care ma priveste ganditor. Ma ridic si plec , inainte ca lacrimile sa inceapa sa imi curga siroaie pe fata , grabindu-ma sa ajung in camera. Evit rugamintile lui Kate sa vorbim , pentru ca pur si simplu nu pot. Dupa ce stau in dus ceva timp , ies si il vad pe el , stand in pat asteptandu-ma.
- Dupa nunta , vei putea pleca acasa. zice el , inchizand usa inainte sa imi dau seama daca a spus-o cu adevarat trist , sau doar incearca sa para.
Ma bag in patul rece , si singurul lucru cald pe care il mai pot simti este caldura lacrimilor care imi traverseaza obrazul.
