Deschid ochii si vad cum razele soarelui intra in camera prin fereastra deschisa. Intru in dus , fara sa ies pana ce nu imi limpezesc si mintea de toate gandurile. Daca Dacry avea dreptate...atunci...nu stiu cum ar trebui sa ma simt. Probabil recunoscatoare. Daca el chiar a incercat sa ma scoata de acolo , doar ca eu i-o luasem inainte. A fost in stare sa il ucida chiar si pe Pall , iar acum ma lasa sa stau in casa lui. Nu sunt sigura daca simte ceva pentru mine. Ce stiu e ca eu am simtit , si nu stiu ce voi simti atunci cand il voi vedea dinnou , pentru ca acum ca stiu toate astea....nu. Probabil Darcy inca nu le-a zis ca stiu , asa ca ma voi comporta normal. Daca va stii ca am aflat probabil se va schimba toata situatia. Imi iau un prosop pe mine si ies din camera. Ma lipesc de perete cand il vad pe el , asteptand asezat in pat , zambind. Imi asez mai bine prosopul pe mine si incercand sa ma calmez.
-Puteai sa bati la usa. ii spun , in timp ce ma uit la el incercand sa fiu serioasa
-Am batut. Nu ai raspuns asa ca am crezut ca dormi. Cand am vazut ca esti la baie am zis sa astept..nu credeam ca poti fii..indecenta. zice el abtinandu-se sa nu rada. Ti-am adus niste haine.
As vrea sa ii spun ca nu imi trebuie nimic de la el , dar ii multumesc , zambind gandindu-ma la situatia in care ma aflu. Aproape dezbracata in fata lui.
-Deci......ar cam trebui sa ma schimb. ii zic in timp ce ma uit la el insistent
-Stiu.
-Si nu ai de gand sa....stii tu.... ii spun facandu-i semn catre usa.
-Ba da. Sa cobori la micul dejun. imi spune inainte de a iesi pe usa.
Imi iau hainele pe mine si incep sa zambesc. Cobor scarile si ii vad pe ei , stand la masa si vorbind. Singurul loc liber ramas a fost cel de langa Kollin , si ma uit la Kate care are zambetul atunci cand planuieste ceva si da din sprancene. Ma asez pe scaunul liber incercand sa evit privirile celorlalti atintiti asupra mea si mananc timida. Ascult conversatiile lor , dar se pare ca nici Kollin nici eu nu zicem nimic. Pe langa faptul ca sunt o multime de oameni necunoscuti in casa asta , nu ma simt bine. De parca locul meu nu e aici. Deodata ma gandesc la casa si la viata mea de dinainte. Vroiam sa scap de toate lucrurile din trecut. Dar acum , parca fetele din fata mea nu mai sunt ele. Sunt schimbate. La fel de amuzante si pline de viata , dar parca mult mai...fericite. Se vede din privirile lor , din modul in care Damian o priveste cateva secunde in ochi pe Kate inainte de a o saruta , din modul in care Nik ii vorbeste usor , adaugand "iubire" la final si dandu-i parul usor dupa ureche lui Darcy , apoi zambesc si....oh. Ma simt...singura defapt. Ma uit la Kollin , incercand sa vad daca are vreo reactie , dar el pare ok. Probabil observand ca ma holbez isi intoarce privirea si se uita intrebator. Incerc sa caut ceva la el. Orice , un sentiment care sa imi arate...nici eu nu stiu. Ma ridic de la masa pur si simplu si urc sus. Am nevoie de liniste. Ma bucur pentru prietenele mele , pentru ca ele chiar sunt fericite , si nu pot sa le stric asta , asa ca nu vreau sa stie cum ma simt defapt. In graba intru in alta camera. Inchid usa incet si incep sa imi plimb ochii prin incaperea in care ma aflu.
Nu difera cu prea mult de a mea , dar observ pe noptiera o multime de telefoane. Ma indrept usor catre ele , si il observ pe al meu. Il iau incet si ma uit prin el. Nimic ciudat , nimic schimbat. Mesajele si apelurile sunt aceleasi. Intru la contacte si apelez acasa. Dupa ceva timp , aud o voce cunoscuta care imi raspunde.Mama.
-Alo. Kat..tu esti? ii aud vocea mamei si o lacrima incepe sa imi curga pe obraz. Nu sunt in stare sa ii zic nimic. Aud cum inchide si tresar la auzul usii trantite. Kollin. Imi sterg repede lacrima de pe obraz si il privesc speriata. Imi ia telefonul din mana si spune.
-Cu cine ai vorbit? ma intreaba
-Eu.....incep sa ma balbai
-Ai spus cuiva ca esti aici?
-Poftim?Nu!Eu doar...
-Puteai sa ai rabdare.De ce vrei sa complici lucrurile? se rasteste la mine , eu dand sa ies din camera , dar parca nu mai gaseam iesirea.
-Imi pare rau. Vroiam doar sa vorbesc cu parintii...sa stiu ca sunt bine....
-Nu ai de ce sa folosesti telefonul! Nu acum! Daca puteai , ti-l dadeam pana acum! zice el calmandu-se.
Il privesc furioasa si imi opreste mana exact inainte sa ma reped cu o palma peste fata lui. Ma priveste in ochi , dar nu suparat sau nervos. Imi spune doar "Mai ai rabdare" inainte sa imi lase mana din stransoarea lui , privindu-ma calm.
