Capitolul 1

6.8K 206 10
                                    

    Am inceput seara cu a zecea cearta pe ziua de azi , cu persoanele alea numite parinti. Banuiesc ca , acele minute amuzante si distractive petrecute cu prietenele mele la scoala au fost prea mult pentru ziua de azi , asa ca ma intind in pat , cu castile in urechi , prefacandu-ma ca nu o aud pe femeia care zbiera din toti rarunchii cat de ipocrita si nesimtita sunt. Astept sa se calmeze , evitand sa ii raspund la vreo intrebare si sfarsesc lipita cu o palma peste fata. Bun. Imi strang telefonul si castile si plec afara sa ma linistesc , fortandu-mi lacrimile sa nu curga. "Ma pis pe viata asta de cacat. Toata ziua numai invatat invatat invatat. Ce daca dau examen?E treaba mea ce fac cu viata mea. Of..daca ar fi ceva care sa schimbe macar umpic tot circul asta , si sa ii multumesc odata pe ai mei. Dar bineinteles ca nu ii voi multumi niciodata pe astia." Da , par o nerecunoscatoare pentru ceea ce fac pentru mine si pentru mancarea de care am parte in fiecare zi , dar frate m-am saturat! Daca afla absolut tot ce fac , ei bine macar acum nu vor afla.Dar ce? Ce pot face atat de grav , incat sa se simta prost? Ce dracu pot face? Si atunci imi veni o idee. Una riscanta , dar totusi palpitanta...

   Intru in casa , fara sa ma intereseze de comentariile lor , si ma incui in camera mea. Pornesc laptopul si intru pe un omegle. Dupa cateva convorbiri cu oameni detreaba , dau peste unu' numit "K.Unknown" , din America si insfarsit aveam ocazia sa vorbesc Engleza fara sa fiu din prima etichetata ca nu stiu o boaba , fara ca cineva sa stie defapt daca stiu ceva

 -Salut.

 -Hey.

 -Ce faci?

 -Rau.Am o viata naspa rau.

 -Oh. Insfarsit cineva care intelege prin ce trec. Probleme cu parintii asai?

 -Exact.

 -Pai , eu sunt K , scuze dar nu am incredere in anonimi.

 -Eu sunt Kat Si mie nu imi pasa de nimic acum.Sunt blonda , am ochii albastri si am 16 ani.Locuiesc in Romania in Timisoara.Daca vrei iti dau si adresa.

 -Mersi , dar nu imi trebuie. Eu sunt saten cu ochii caprui si locuiesc in America in Las Vegas. Am 18 ani.

 -Uuu..frumos.

 -Ai facebook?

 -Da.

 Dupa ce ii dau adresa de facebook , urmeaza convorbiri lungi si amuzante.Aflu ca este in exact aceeasi situatie cu parintii ca si mine , face tot felul de prostii pentru a ii enerva si e foarte detreaba. Vorbeste frumos , in comparatie cu mine care injur la orice chestie care ma enerveaza. Ii dau web in fiecare zi , dar el mi-a zis ca nu are.Dar nu ma deranjeaza. Vorbim de aproape de o luna si ma incred in el. Deja cele doua prietene ale mele , cele mai bune , deoarece mai toate fetele sunt fitoase si curve , ele ma inteleg , si vorbim despre orice.

 -Deci Kat , cum merge cu anonimul cel sexy?

 -Ca deobicei.Vorbim muuuult.

 -Eu totusi zic sa ai grija..

 -N-am de ce sa am grija.E ok si e detreaba.Chiar crezi ca e un nebun pedofil? zic eu razand

 -Stai calma Kate , daca i-a zis ca e blonda cu ochii albastri cand ea e satena cu ochii caprui. Dar a trebuit sa strice toata distractia dandu-i web. zice Darcy uitandu-se urat.

 -Stati calme.E mai mult o joaca ca intre copii.

  Zilele treceau atat de repede de cand l-am cunoscut pe K. Parintii ma cearta mult mai mult deoarece stau de o suta de ori mai mult pe calculator , dar nici ca ii mai aud. Am grija mereu sa imi sterg istoricul , deoarece i-am prins odata ca incercau sa afle pe ce intru , dar i-am prostit ca la mine nu arata nimci in istoric si se sterge automat. Imi trimite poze din Las Vegas , imi povesteste ce a facut in ziua respectiva , vorbeste atat de dragut. Nu e ca retardatii de la mine din scoala , care nici nu stiu sa se comporte cu o fata. E usor timid si vorbeste inteligent. E un tumblrboy ceea ce m-a uimit maxim cand am auzit , deoarece are o multime de followeri si face poze cu un aparat din acela super smecher pentru care eu nu voi avea vreodata bani ca sa mi-l cumpar. Cat despre telefon , am o rabla care e buna doar de sunat si de trimis mesaje. Asta pentru a evita scandalurile parintilor ca nu stiu unde sunt in orice moment si cu cine sunt. 

  Acum ca vorbesc cu el , ma simt libera. Nu mai e ca inainte , cand ai mei imi controlau viata mereu. Acum , el e singurul lucru de care nu vor afla niciodata. Singurul meu acces la libertate. Pot face insfarsit ceea ce vreau pana la urma. Si daca vor afla , nu au cum sa ma impiedice de a vorbi cu el. Aveam o perioada in care eram pedepsita cica , si mergeam la Kate sau la Darcy , deoarece stau pe strada cu mine si dormeam la ele. Dimineata la scoala aveam cearcane , stand toata noaptea de vorba cu el. E ciudat , stiu. Un om necunoscut , despre care nu stiu cam nimic. Nu stiu cum arata , nu stiu daca ma minte in legatura cu ceea ce imi spune despre el. Daca sta in America sau nu , daca are 18 ani sau nu. Desi 18 ani sunt sigura ca are , pentru ca i-am luat si numarul de telefon , iar cand nu am acces la internet , vorbim ore in sir la telefon , mai mult el ma suna , pentru ca , costa destul iar ai mei nu dau atatia bani si ar devenii suspiciosi. 

   Viata mea insfarsit prindea contur , si incepusem sa rad atat de mult. Eram fericita , si nu imi mai pasa de parinti sau de problemele de acasa. Ma gandeam doar ca cineva ma intelege , ca imi da sfaturi atat de utile si e alaturi de mine. 

   -Haide Kat! Mai lasa facebook-ul ala odata si ajuta-ma la teme. Doar de aia te-am chemat la mine! zice Darcy sarcastica , deoarece parintii ei erau acasa.

 -Mai taci! Da'  sa vad ce problema ai.

 -Bun!Vezi ca ma uit la tine pe facebook...

 -Iarasi ti-ai sters contul?

 -Mda.De cand vorbesti cu Mady din a8a A? parca o considerai fitoasa.

 -Inca o consider.Despre ce vorbesti?

 Ma apropii de calculator , si observ conversatii cu ea despre care nu stiam pana acum. Erau in romana , dar era atat de prost scris..

 -N-am vorbit cu ea in viata mea...zic eu incercand sa imi dau seama ce se intampla.

 -Cineva iti stie parola. Iarasi i-ai dat parola lui Kate?

 -Nu. Mi-am schimbat parola chiar alaltaieri. Ok..asta e ciudat...

 -Pai schimb-o dinnou.

 -Bine.

 Imi schimb parola si ne continuam temele , lasand facebook-ul aprins. La auzul mesajului primit ma ridic si observ ca cineva era chiar acum pe contul meu , vorbind cu un baiat din clasa mea. Era o romana atat de proasta , incat trebuia sa stau sa ma gandesc ce scria. Enervata , intreb: 

 -Cine dracu esti? Scuze..nu tu Alex. Cineva imi stie parola.

 -Mi-am dat seama.Pai...mai vorbim la scoala.

 Dar dupa nu am mai primit niciun mesaj. Imi schimbasem parola de zece ori de atunci. Parole incurcate , cu numere si litere mari si mici , dar mereu trebuia sa citesc aberatiile scrise de cel care imi intra pe cont. Cine stie ce hacker bolnav mintal. Nu erau discutii ciudate , care sa ma puna in pericol intr-un anumit fel , dar era neplacut sa stiu ca cineva imi controleaza facebookul oricand. K mi-a dat cateva sfaturi , sa merg la politie. Nu puteam sa fac asa ceva! Imi bagam parintii intr-un rahat de care eram responsabila. Si alte certuri la nesfarsit si alte batai. Ma saturasem deja. Trebuia sa fac ceva , si incercam sa vorbesc cu cel care imi intra in cont , dar nu raspundea niciodata.  

  Dupa ceva saptamani , am inceput sa primesc mesaje de la numere pe care nu le cunosteam gen "Ai grija cum vorbesti" si amenintari cum ca jignesc si voi ajunge la politie. Cineva imi controla nu numai calculatorul , caci vedeam cum mi se sterg poze si alte lucruri din calculator , ci avea acces si la viata mea pur si simplu. K devenea si el preocupat , deoarece daca se afla ca vorbim , l-ar fi pus in pericol , asa ca o perioada nu am mai vorbit. 

  Dupa cateva luni , hackerul parea sa se fii oprit. Nu mai intra nimeni pe cont , si nu mai sunam pe nimeni fara sa stiu. Poate pentru ca l-am amenintat ca ma duc la politie. Vorbeam cu K dinnou si imi punea tot felul de intrebari fiind curios ce s-a mai intamplat cu mine , cum mai sunt si cum ma descurc cu ai mei. 

  Pana intr-o zi , cand am inceput sa primesc poze cu mine. Pe strada , la scoala cu prietenele , oriunde ma duceam in respectiva zi eram filmata sau fotografiata de acel hacker. Nu le primeam nici prin mess sau facebook , ci pur si simplu imi apareau pe ecran cand deschideam calculatorul. Nu bagam in seama , pentru ca probabil era un nebun fara ocupatie. Pana cand au inceput sa apara poze cu mine , in casa. Alaturi de mesaje gen "Parintii tai stiu ceea ce faci?" Intrasem intr-un rahat din care nu stiam cum sa ies.

Fierbinte si receTahanan ng mga kuwento. Tumuklas ngayon