- Haide , draga mea. Nu te sfii! Sunt sigur ca esti nerabdatoare sa iti revezi parintii! imi spune acesta , observand ca stau nemiscata , socata si infricosata in pragul usii. Tocmai le spuneam parintilor tai despre studiile tale , si despre bursa obtinuta. Fiind profesorul tau de matematica , le-am explicat cum sta treaba. Sunt de acord cu reintoarcerea ta in Statele Unite pentru a-ti...continua studiul.
Nu ma clintesc din loc. Ma uit la mama si tata , la speranta din ochii lor , la auzul plecarii mele in strainatate. Probabil acolo au crezut ca am fost si pana acum.
- Ne asteptam la asta. o aud pe mama zicand
- Da. E foarte muncitoare si mereu o vezi ca invata. i se adreseaza tata lui Jason
Frate. Pana acum eram doar o copila proasta care nu stia ce inseamna sa inveti pentru ei. Iar acum ma ridica in slavi? In fata cui? In fata lui Jason , implicat in afaceri ilegale , mafia , prostitutie. Acesta ma priveste cu subinteles si cu un ranjet pe fata.
- Plecarea e maine. Ne scuzati , eu si fiica dumneavoastra ar trebui sa vorbim despre..viitorul ei.
Il vad ca se apropie , apoi iesim din casa. Ma uit la el speriata , asteptand sa aud ce are se spus.
- Kat , de cand nu ne-am mai vazut.. incepe el
- Spune direct ce ai de spus.
- Am nevoie de tine.
- Nu vad pentru ce. Uite..am venit inapoi acasa. Nu voi mai avea nici o legatura cu Kollin si cu..afacerile voastre.
- Vezi tu..cred ca nu m-am facut inteles. Tu , vei fii la mana mea , de acum incolo. Dupa micul vostru joc , de a va salva prietena , eu si fratele meu am avut de suferit. Mai ales el. Acum , cand Kollin nu mai are vreo legatura cu tine..pot sa fac ce vreau cu persoana ta. Iar tu , te vei intoarce inapoi in America , la Kollin , si vei face tot ce iti spun eu sa faci! imi spune acesta cu un ton autoritar. Altfel , parintii tai vor avea de suferit. Sau nu. Nu cred ca te intereseaza asta in mod deosebit , asa ca , iti garantez ca orice miscare gresita pe care o faci , te va aduce inapoi la fratele meu. Care deabea asteapta sa te faca o curva , ca apoi sa ajungi pe strazi , aducandu-ne bani. Deci , cred ca ai inteles. Voi veni maine dupa tine. Noapte buna , draga mea. spune acesta , zambind larg
Intru in casa , trantind usa. Ma chinui sa nu imi ies din fire si sa tip la persoanele care ma felicita. Incerc sa afisez niste zambete false , dar nu pot. Nu mi-a reusit niciodata , oricat de mult as fii incercat. Imi privesc parintii , cu atat de multa tristete , incat intrebarile despre comportamentul meu apar imediat. Intrebari despre cum a fost in America , despre Darcy si Kate , iar la toate le raspundeam cu ceea ce au vrut sa auda. In linistea noptii , incerc sa ma adapostesc in patul meu , cel care mi-a fost martor in zilele in care era plin de lacrimi , ca si acum. Nu se aude niciun sunet , dar simt lacrmile fierbinti care imi cad pe obraji. Maine ar fii trebuit sa ma trezesc , si...sa fac orice activitate normala. In schimb , imi aleg din dulap , niste haine , pe care am sa le iau la mine. E deja ora trei dimineata , si merg agitata prin camera , razele lunii ajutandu-ma sa vad prin bezna. Ma intreb ce pot sa fac. Nimic. Le-as lasa un bilet parintilor , dar asta ar inrautati situatia. Kollin. I-as putea spune lui. Dar..daca fac ceva gresit? Nu. Trebuie sa ma gandesc la toate posibilitatile. La tot ce s-ar putea intampla in urma unui fapt necugetat. Oricum ar fii , nu imi va fii bine. Nu voi mai fii la Kollin. Nu va avea cine sa ma salveze in fata mortii. E Jason. Si oricat ar incerca sa para de calm , nu vreau sa ii vad partea rea. Care probabil i-am dezlantuit-o cand i-am dus de nas si pe el si pe Mike.
In orele care urmeaza , imi bat capul cu tot felul de situatii , si ce as putea face. Dar vad ca se face dimineata. Ma panichez cand aud soneria , si il vad pe Jason in pragul usii.
- Esti pregatita? ma intreaba , cu acelasi zambet cuceritor
- Imediat.
Ma grabesc sa ajung la mama , care deabea s-a trezit. O strang in brate cu putere , iar glasul imi tradeaza lacrimile
- O sa fiu bine. O sa vezi. Nu trebuie sa ma suni.Nu trebuie sa ma cauti. O sa fiu prea ocupata sa invat. O sa fie perfect. Nu aveti de ce sa va faceti griji.
Dupa ce ii vad zambetul de pe fata , ne conduce pe mine si pe Jason pana la masina. Acesta conduce pana la aeroport , iar de acolo ne imbarcam in avion. Mda. Deabea ce luasem avionul pana acasa. Acum.. ma intorc inapoi..acolo. Observ ca e un avion putin mai mic , dar cu toate conditiile. E un avion privat. Jason intrerupe linistea dintre noi.
- Il vei face pe Kollin sa te placa. Il vei face sa creada ca esti indragostita nebuneste de el , iar el , incet incet iti va spune totul. Acel tot , mi-l vei raporta mie. spune acesta sec
- Poftim? Nu. Nu fac asa ceva!
- Ba da , o vei face. Am camere de supraveghere neobservate , prin toata casa lui. Am avut grija de asta cat timp am stat la ei. Un pas gresit , si...ne vom juca un joc. Un joc pe care obisnuiam sa il jucam toata familia , intr-un timp , cand ne intelegeam toti.
- Ce..joc?
- Fa ceva gresit , si vei afla! spune acesta entuziasmat.
Ma ridic si ma asez intr-un loc retras , pe tot parcursul zborului. Tresar cand imi aud telefonul ca suna. E un mesaj. "Sper ca ai o dimineata frumoasa in Romania. Ma bucur sa te stiu alaturi de familie." Imi vine o idee. Incerc sa scriu cat mai repede posibil , un mesaj in care sa il anunt despre venirea mea. Despre Jason si despre planul lui. Degetele tasteaza nebuneste un mesaj , iar cand sa dau trimitere , Jason mi-l smulge din mana.
- Primul pas gresit. Si eu care imi pusesem atata speranta in tine..uite. Ca sa nu par chiar atat de rau , iti mai dau o sansa. Numai una. Sper ca , in continuare vei stii ce sa faci. spune acesta , dupa ce imi striveste telefonul , facandu-l farame.
Primul lucru la care ma gandesc , este cum ma voi comporta cu Kollin. Nu vreau sa fiu falsa. Nu suport persoanele false. Iar acum , acum trebuie sa ma perfac . Nu inteleg ce treaba mai au Kollin , Damian si Nik , cu Jason. Of , daca as fii auzit mai multe , atunci cand i-am auzit conversatia cu Damian. Si toate astea se intampla acum. Cand nu mai stiu nici eu ce mai simt. Toata noaptea , m-am gandit la ce as putea face. Cum sa nu il ranesc pe Kollin. Cum sa nu ma ranesc pe mine. M-a sarutat. Ce a insemnat sarutul ala? Ce-am simtit? De ce m-a sarutat? Toate intrebarile astea imi vin in cap , si nu stiu la care sa ma gandesc mai intai. Simte ceva pentru mine?M-a trimis la Pall ca si curva. M-a salvat de la moarte de doua ori pana acum. Mi-a dat mancare si haine. A avut grija de mine. M-a spalat de sangele care acoperea o mare parte din corpul meu. M-a sarutat. Si nu am fost in stare , sa observ toate astea pana acum. Dar eu? Eu ce simt? M-a sarutat. Mi-a placut?
Nu ajung sa imi dau un raspuns , pentru ca avionul aterizeaza. LA , America. O duzina de barbati , imbracati in negru ne asteapta pe mine si pe Jason . E noapte , asa ca ajungem sa ne cazam la un hotel. Are incredere sa ma lase intr-o camera separata , avand in vedere ca ma asigura ca nu am cum sa fug , deoarece are oameni peste tot. Oricum nu dorm toata noaptea. Privesc pe geam la masinile care nu se mai opresc. Aici , masinile circula ca si cum ar fii zi , desi e o ora tarzie . Privesc pierduta in noapte , convingandu-ma ca nu mai am cum sa ies din asta.
