Motel 6 [Niall Horan] (Tradusa)

[55] The Magazine

Avery Holmes

        Drumul spre casa a fost tacut.

Nimeni nu a vorbit, nici macar Aimee care deobicei mereu avea multe de spus.La spital Niall a inceput sa planga si sa arunce toata lucrurile din jur, speriindu-ne pe toti, dar am inteles de ce.

Ma simteam vinovata.Stiam ca trebuia sa-i fi spus mai devreme ce mi se intamplase in acele saptamani in care am lipsit,dar inca procesam.Nu ma grabeam sa dezvalui toate acele situatii prin care am fost pusa sa trec si nu credeam ca cineva ii va spune inaintea mea.

"Mai sunt cam15 minute pana ajungem." a strigat Sam din fata autobuzului.Nimeni nu a raspuns.

Ma simteam ciudat.Totul se parea a fi ciudat si nelalocul sau si voiam sa vorbesc cu Niall, daor ca nu in fata tuturor.Voiam sa ma asigur ca era putin mai bine, pentru ca dupa incidentul de la spital nu cred ca era.

"Putem sa vorbim in camera din spate?" i-a soptit.El si-a sters ochii sai rosii si a aprobat, lasand sa-i scape un mare oftat.Nu-l mai vazusem asa suparat in viata mea, nici cand fusesem la spital nu era asa.

S-a ridicat luandu-mi mana si tragandu-ma afara din camera spre holul lung.Sincer nici nu stiam ce sa-i zic-ce era de zis?Tot ce spusese Marcus era adevarat si nu puteam sa-l mint pe Niall si sa spun ca nu fusese.

Am inchis usa in spatele nostru cand am intrat in camera.S-a asezat pe canapea iar eu m-am asezat langa el, amandoi nespunand nimic.Tacerea asta era indeajuns sa ma intreb-chiar trebuia sa-l fi intrebat daca putem vorbi?Dar stiam ca trebuia.

"Niall, imi pare rau ca a spus-o asa direct." am spus , muscandu-mi interiorul obrazului.

"Dar asta s-a intamplat nu?" a ras cu amaraciune."Te-a sarutat?"

"Nu era in toate mintile." am mormait."Niall, stiu ca este rau.Dar s-a terminat si sunt aici acum si nu o sa se mai intample vreodata ce s-a intamplat.Eu am fost cea care a trecut prin toate astea si tu cel care se pierde.Am nevoie de cineva care sa fie puternic si nu am asta acum."

"Stiu." a oftat."Doar- sa aud asa totul deodata, de fapt sa aud ce s-a intamplat, ma face sa...." s-a oprit."Deci asta ti s-a intamplat?" si-a scuturat capul si s-a uitat pe fereastra.

"S-a terminat." am repetat."Te am pe tine si Aimee, baietii si Darcy si parintii mei, Sam si Ollie.Nimic rau nu se va mai intampla, iti promit." i-am atins umarul si in sfarsit s-a uitat in ochii mei.

"Toata lumea crede ca sunt nebun?" a intrebat.

"Nu." am spus."Trebuia sa te descarci.Chiar daca a fost in mijlocul unui spital, dar nu conteaza." am chicotit, incercand sa-i mai ridic moralul."Uite, eu zic sa trecem peste si sa nu mai vorbim despre asta."

El a zambit lenes si a aprobat, aducandu-ma mai aproape de el.Mirosea a detergent de rufe si parfum.Parul sau era din nou cam neingrijit, dar nu-mi pasa.

"Cred ca suntem inapoi la Motel 6." a soptit.Am marait si m-am uitat pe fereastra-avea dreptate, chiar ma bucuram de micul nostru moment,dar se pare ca tot ce era dragut era trait pe scurt."Cred ca o sa ma culc putin."

"Conteaza pe mine." Aimee are si ea nevoie de un somn.Nu prea si-a respectat programul de somn, in ultima vreme."

"Vreau sa dorm cu mama ei." a ranjit.

"Hei, du-te inainte, ok?O sa ma duc pana la baie aici, pentru ca e mai draguta decat cea din camera." el a aprobat, sarutandu-ma rapid, facandu-mi cu ochiul inainte sa iasa.

Am ras si am asteptat ca toata lumea sa paraseasca autobuzul.Trebuia sa ma asigur ca Harry nu vedea ca am ramas in autobuz, pentru ca s-ar putea intoarce si nu ma va lasa sa ma uit in revista.Nu m-am putut abtine-eram curioasa.Ce-ar putea Harry sa-mi ascunda?