Motel 6 [Niall Horan] (Tradusa)

[2] Danger

        

        Niall Horan

M-am uitat la telefon incruntandu-ma usor la el. Pana acum am primit doua din acele mesaje ciudate amenintatoare, si toate erau trimise pe o adresa de e-mail privata pe care nu o spusesem nimanui …nimeni nu o poate ghici.

Cel putin asa am crezut.

Imi trimitea fiori reci pe sina spinarii si toate s-au intors cand citeam din nou mesajul:

           

Niall Horan trebuie sa moara.

 

Voiam sa stiu cine imi trimitea chestii de genul asta. Voiam sa stiu cum au aflat practic, imposibila mea adresa de e-mail, constand doar intr-o adunatura de litere si cifre.Voiam sa stiu cu ce am gresit asa de rau incat cinevea voia sa mor.

 

In loc sa ma inmoi si sa incep sa plang, am fost fortat sa afisez un zambet.Deo statea langa mine cu telefonul, si stiam ca toata lumea imi va tabaci fundul daca incepeam sa plang.Tot ce voiam era mama mea, mama mea si patul meu vechi si calduros,si bineinteles niste raspunsuri.

Ce am facut gresit?

De ce merit asta?

 

Bineinteles, nu am spus la nimeni ca deobicei.M-am gandi ca va trece ca bataia vantului, doar un hater care s-a intamplat sa imi descopere complicata adresa.Nu am putut sa las asta sa imi distraga atentia, nu cu atatea lucruri care se petreceau in viata mea ,nu aveam nevoie de ceva care ma va incetini si va adauga mai mult stres in viata mea .

Oricine sunt ,vor disparea.

 

Dar m-am inselat, chiar foarte tare.

“Gata, baieti? A intrebat Liam, invartind microfonul in suport.Puteam auzi tipetele a miilor de fete, sangele curgand repede prin vene.

Iubeam sentimentul inainte de spectacol, era acel sentiment care facea sa creasca adrenalina . Faptul ca oamenii chiar veneau sa ma vada pe mine cantand era indeajuns sa ma emotionez mai mult.

Ne-am strans intr-un mic cerc, cantand “Back to work” din “Alba-ca-zapada”, ceva ce era un obicei facut inainte de fiecare spectacol.Cu sticla de apa rece in mana, alergand catre platforma, alugandu-mi toti nervii.

 “Ai totul sub control Niall, o sa fie bine.”

Pentru fiecare spectacol, repetam cuvintele mamei de la prima mea aparitie, ca o rosie, in piesa scolii, jucata in clasa intai.Parea ciudat si ridicol cand o spuneam cu voce tare, asa ca nu am spus la nimeni.

 

Telefonul a sunat, si am ridicat o spranceana, gandindu-ma ca l-am pus pe silentios.Punand sticla de apa jos am verificat mesajul primit.

Niall Horan va muri.

 

Instant sangele mi-a inghetat ca apa din sticla si fata mi-a devenit mai alba ca deobicei.Era de la aceeasi persoana, de care nu am indraznit sa pomenesc cuiva. Numele era o combinatie de litere si cifre, care nu avea nici un sens pentru mine, dar totusi ma inspaimanta.