Caruselul vieții

Capitolul 6

            -Buna, scumpo. Cum a fost azi la scoala?

            -A fost bine, dau eu din umeri. Am scapat de prima saptamana de scoala.

            -Sper ca te-ai integrat cat de cat.

            Nu-i spusesem mamei de Becca pana acum. Azi trebuia sa-i zic, mai ales ca trebuia sa o anunt si de petrecere. Am tras aer adanc in piept, apoi am spus:

            -Mi-am facut o prietena, Rebecca. E in acelasi an ca mine si avem orele in mare parte la fel.

            -Ooo... ma bucur. Daca vrei poti sa o aduci acasa, sa va petreceti timp impreuna. Si apropo, ca sa nu uit. Eu diseara plec cu Patrick pana in L.A.. Are maine niste treaba acolo. Sper ca nu te superi ca te las singura acasa.

            -E okay, spun eu. Si mama, diseara e o petrecere. Becca... aaa Rebecca m-a invitat si pe mine. E un fel de traditie a scolii.

            -Sper ca ai de gand sa te duci?intreaba ea cu putina teama.

            -Ma duc, spun eu slab. Si Becca mi-a propus sa raman la ea peste noapte, iar maine o sa-mi faca un tur al orasului.

            -E perfect. Nu o sa stai singura acasa, imi zambeste ea.

            I-am zambit si eu. Inca un lucru la care mama e total diferita de tata. Tata nu m-ar fi lasat nici in ruptul capului sa merg la o petrecere organizata de elevi. Adevarul e ca nu l-am intrebat niciodata daca ma lasa, pentru ca nu am fost invitata, dar mereu isi dadea cu parerea despre cat de periculoase sunt acele petreceri. De cand sunt mica, tata parca m-a tinut inchisa intr-o colivie, doar pentru a ma feri de pericole. M-a tinut izolata. Imediat in minte mi-au venit cuvintele pe care i le spusesem lui Matt „nu sunt o izolata in casa". De fapt, cam eram o izolata in casa. Tata m-a crescut asa.

            Am tresarit cand mama a oprit masina, luand viraj si bagand-o in garaj. Mi-am pus geanta pe dupa umar si m-am dat jos, deschizand usa care da in casa. M-am dus direct in camera mea, aruncandu-ma in pat. O stare ciudata imi acaparase corpul si ma simteam al naiba de prost. Eram si emotionata din cauza petrecerii din seara asta. O sa fie prima din viata mea. Trebuie sa o adaug pe lista cu lucuri noi facute in San Francisco.

            M-am ridicat din pat si m-am asezat in fata dulapului. Nu stiam cu ce ar trebui sa ma imbrac. Era o petrecere pe plaja, deci sigur ar batea briza. Deci fara fusta vaporoasa. Imi cotrobaiam prin haine, dar nu gaseam nimic. Nici nu stiam ce s-ar potrivi.

            -Hope, aud o voce si tresar.

            M-am intors si am vazut-o pe mama stand in pragul usii. S-a apropiat de mine si mi-a trecut mana pe dupa umeri, lipindu-ma de ea. Mi-am pus capul pe umarul ei si am oftat zgomotos.

            -Nu stiu cu ce ar trebui sa ma imbrac. E o petrecere pe plaja.

            -Imi dai voie sa te ajut?intreaba ea cu entuziasm in voce.

            -Sigur, ii zambesc eu.

            Mi-a facut semn sa ma asez pe pat si am facut intocmai. O urmaream cum imi cauta prin haine si un sentiment de maxima bucurie imi poposea in corp. Mama ma ajuta cu hainele. Inca de mica i-am adorat stilul vestimentar. Mi se parea fascinat sa o vad asa de dezinvolta, cu decolteuri sau chiar blugi rupti. Pe Susan o vedeam doar in rochi elegante, nu mai sus de genunchi sau la costum. Dar acum, tinuta mamei e diferita la serviciu. E putin mai eleganta, dar si atunci isi arata senzualitatea. Si mereu e pe tocuri.

            -Asteapta aici, ma trezeste vocea mamei din ganduri.

            A iesit din camera, dar eu am ramas nemiscata pe pat. In cateva clipe s-a intors tinand ceva in mana. S-a dus pana la dulap, luand niste haine, apoi s-a apropiat de pat. A asezat langa mine o pereche de pantaloni scurti negri, o bluza de culoarea piersicii, care era vaporoasa si putin transparenta. S-a dus din nou la dulap, venind cu o pereche de sandale fara toc.

            -Sper sa-ti placa. Fara tocuri pe plaja si fara rochii. Dar bluza aceasta cred ca o sa-ti vina putin lunga, dar nu conteaza pentru ca ai pantalonii pe sub. Sper sa-ti placa.

            -Multumesc, mama, spun eu. M-ai scos dintr-o incurcatura.

            -Placerea mea. Ori de cate ori ai nevoie de ajutor, cu haine sau altceva, nu te sfii sa ma intrebi.

            I-am zambit larg, apoi am imbratisat-o. Mainile ei mi-au mangaiat usor spatele si ma simteam asa de bine. Eram foarte fericita ca locuiesc cu ea si o am aproape. Un copil, mai ales o fiica, simte lipsa mamei din viata ei. O iubesc asa de mult pe mama, chiar daca nu a fost tot timpul langa mine. Si stiu ca si ea ma iubeste si e la fel de fericita ca stau cu ea.