Caruselul vieții

(II) Capitolul 37

            Usile culisante s-au deschis, lasand la iveala multitudinea de oameni care asteptau sa-si revada familia sau prietenii. Am facut un tur cu privirea si imediat am vazut-o pe mama. Statea sprijinita de bara de metal, care facea delimitarea si ne privea zambind. Am pornit inspre ea, iar aceasta avea ochii atintiti spre mainile noastre. Ma tineam de mana cu Elliot. Mama e prima care afla de relatia noastra. Mi-am simtit imediat inima cat un purice si imi venea sa ma intorc, sa zbor inapoi in New York. Am tras aer adanc in piept, apoi l-am expirat usor si cand am ajuns in dreptul ei, am imbratisat-o strans.

-Bun venit!ne zambeste ea. V-ati distrat?intreaba ea imediat.

-Da, ii raspundem noi in cor, iar eu deja simt ca va urma acea intrebare.

Ma dadusem deja un pas in spate, fiind din nou langa Elliot, dar nu-l mai luasem de mana. Mama ne masura din priviri si stiam ca stie. Spre surprinderea mea nu a zis nimic. S-a intors si ne-a facut semn sa o urmam spre iesire. Mi-am intors pentru o secunda ochii spre Elliot si l-am privit speriata. Trebuia sa-i zic mamei, dar pur si simplu nu stiam cum. Imi e frica. Acesta mi-a zambit incurajator, apoi m-a luat din nou de mana.

-Aveti ceva sa-mi spuneti?intreaba ea brusc cand eram in parcarea aeroportului, dar nu se intoarce spre noi.

Fusese o intrebare, dar parca mai mult suna a afirmatie. Am simtit imediat un nod in gat, care nu a mai permis aerului sa intre in plamani sau ca vorbele mele sa iasa printre buze. Elliot m-a strans usor de mana, parca incercand sa ma linisteasca, dar nu a reusit. Nu intelegeam de ce imi e atat de frica sa-i spun mamei ca sunt cu Elliot. Stiu sigur ca nu ar fi impotriva si nu m-ar judeca pentru alegerea facuta... dar tot sunt speriata.

-Ascult!adauga ea, cand vede ca nu spun nimic.

S-a oprit in fata masinii ei si s-a intors spre noi. Zambea larg si nu era nicio urma de suparare pe chipul ei. M-am uitat spre Elliot, care era si el destul de incordat si privea spre mama. De el imi era si mai mila, pentru ca familia lui era mult mai mare. Totusi, tot de mine imi e mai mila, in caz ca trebuie sa-i spun tatei.

-Maine seara la cina va veni noul meu iubit, spun eu timid si ma lipesc de bratul lui Elliot.

-De ce nu in seara asta?intreaba ea imediat.

-Pentru ca ne intalnim cu Becca, Esme si restul baietilor.

Preferam de o mie de ori sa iau cina cu mama si Elliot, decat sa ma intalnesc cu restul, pentru ca lor imi era si mai frica sa le spun. Mai erau doar cateva ore pana ne intalneam cu ei si deja simteam ca mor. Sper totusi sa nu o fac si sa trec cu bine peste iesirea aceasta. Si sper sa reactioneze bine.

-Ok atunci, ofteaza mama. Ma bucur pentru voi, ne zambeste ea. Si Elliot, sa ai grija de fata mea!il atinteste ea cu privirea.

-Desigur, tresare el si-si trece mana peste umerii mei, strangandu-ma mai aproape de el.

Mama i-a zambit, apoi Elliot a pus bagajele in portbagaj si ne-am urcat in masina. Mama a pornit si prima oprire era acasa la Elliot. Ma asezasem pe bancheta din spate, pentru a putea sta cu el. Din cand in cand, mama se mai uita spre noi si imi zambea. Sunt curioasa cum va decurge cina de maine, pentru ca stiam ca mama se va purta nebuneste, iar Elliot trebuia sa se obisnuiasca. Sper totusi sa nu faca apropouri prea mari cum facea de fata cu Matt, pentru ca as intra sub masa de rusine. Suntem de abia la inceput.

Stateam in fata usii si nu aveam curaj sa o deschid. Daca o deschid inseamna ca trebuie sa ies din casa, sa ma urc in masina care ma asteapta, sa ma intalnesc cu restul si sa le spun adevarul. Si imi e frica de asta. Elliot deja imi daduse mesaj ca a ajuns in fata casei cu Sean, dar eu nu puteam sa deschid acea usa de la intrare.