Caruselul vieții

(II) Capitolul 40

Matt

Priveam fumul de la tigara cum se iroseste in aer. Iar si iar... pana am terminat tigarea. Am avut instinctul de a-mi scoate inca una, dar m-am abtinut. Am inchis ochii si am inspirat adanc. Cand i-am deschis l-am vazut pe Brandon ca se apropie. In sfarsit! M-am urcat in masina si am pornit-o.

-Hei!ma saluta el cand intra, iar eu dau usor din cap, plecand de pe loc. Mersi ca vii cu mine, spune el slab.

Inca nu-mi vine sa cred ca am fost de acord cu acest lucru. Nu-mi vine sa cred ca o sa fiu atat de aproape de ea. Nu o mai vazusem de mai bine de o luna – de cand s-a afisat la geam pentru doua secunde. Cu greu m-am abtinut atunci sa nu intru ca vijelia in casa. Voiam sa o vad de aproape, sa o imbratisez, sa o sarut si sa nu-i mai dau drumul niciodata. Era printesa mea. Dar nu am putut... imaginea cu ea in bratele acelui baiat mi-a taiat orice fel de dorinta.

Mereu cand veneam in San Francisco evitam anumite zone, doar pentru a nu ma intalni cu ea. Imi e frica de cum voi reactiona. Imi e frica sa nu o vad cu el. Din pacate la doua zone am esuat, studioul de balet si casa ei. Acum, din cauza lui Brandon, o sa ajung la scoala ei si fosta mea scoala. Locul in care nu-mi imaginam vreodata ca o voi vedea dupa ce am intalnit-o in acel parc.

-Ce ai mai facut?ma intreaba Brandon dupa un timp. Mai esti cu Aissa?

-Nu sunt cu Aissa!spun eu putin cam aspru. Ne satisfacem hormonii doar, dau eu din umeri, incercand sa-mi pastrez calmul.

Relatia cu Aissa incepuse sa fie toxica pentru mine. Cred ca timp de o saptamana am fost entuziasmat, dar apoi totul s-a dus. Acum imi dau seama de ce nu voiam inainte sa intru intr-o astfel de relatie – pentru ca nu ai niciun beneficiu. In afara de cateva secunde de placere cand ajungi la final, apoi totul dispare. Iti iei hainele si ai plecat. Vreau pe cineva cu care pot sta apoi imbratisat, bucurandu-ne amandoi de placerea uniunii dintre trupurile noastre, cu care sa vorbesc, cu care sa rad... si sa existe acele sentimente de iubire intre noi. O vreau pe Hope.

-Tu ce ai de gand cu Jess?il intreb eu rapid, pentru a schimba subiectul.

-Vreau sa fiu din nou impreuna cu ea si sa-i deschid ochii in privinta prefacutei aleia de Tiffany. Stiu ca inca ma iubeste, pentru ca nu m-a parasit din cauza altui baiat. Acea prietena a ei i-a spus niste vorbe care au determinat-o sa ma lase balta. Si voi afla! Si nu o voi ierta in veci, spune el destul de nervos.

-Stii sigur ca nu e un alt baiat la mijloc?il intreb eu.

-Da! Am surse sigure.

Am iubit-o pe Tiffany, recunosc asta, apoi am urat-o cand mi-a frant inima. Uitasem de ea cand eram cu Hope, dar apoi si-a facut brusc aparitia si intr-un fel ne-a stricat viata. Din cauza ei ne-am despartit prima oara, apoi o necajea mereu pe Hope si imi venea sa o trimit inapoi de unde a venit. Dar intr-un final, ea a fost cea care mi-a deschis ochii. Mi-as fi dat seama si fara ajutorul ei, pentru ca era evidenta acea legatura dintre Hope si tipul acela, dar macar nu am fost prost pentru prea mult timp.

Cu picioarele tremurandu-mi pe pedale am parcat masina vizavi de scoala. M-am uitat la ceasul de pe bord. Mai erau doua minute pana cand se suna de iesire. Voiam sa ies afara, sa fumez pentru a ma calma, dar erau sanse mult mai mari ca Hope sa ma vada. Nu vreau sa creada ca am venit sa o spionez pe ea. Totusi, o parte din mine a acceptat rugamintea lui Brandon, doar pentru a o vedea pe ea. Chiar daca-mi e frica de ce voi vedea.

-Te duci tu si o aduci pe Jess la masina? Daca ma vede pe mine, sigur nu o sa vrea, spune Brandon uitandu-se spre scoala.

-Pe bune?!aproape tip eu. Ai zis sa vin ca suport moral, nu sa ies din masina, sa ma apropii de scoala, implicit de Hope. Nu vreau sa dau nas in nas cu ea.