Caruselul vieții

(III) Capitolul 36

Un tipat ascutit mi-a scapat printre buze cand am simtit mainile cuiva pe umerii mei. Cu inima aproape sarindu-mi din piept m-am intors si l-am vazut pe Matt care radea. M-am smucit de sub atingerea lui, apoi am privit in jurul meu, la cei cativa elevi care invatau in biblioteca.

            -Domnule Smith..., aud vocea bibliotecarei si ma uit spre ea. Aproape ca-l omora cu privirea pe Matt.

            -Ma scuzati, spune acesta rapid, apoi se aseaza pe scaunul de langa mine. Surpriza, zambeste el cand vede ca eu doar ma incrunt spre el.

            -Halal surpriza, murmur eu si ma apuc sa-mi strang lucrurile.

            M-am ridicat rapid si m-am indreptat spre iesire. Matt a ramas tacut in urma mea, pentru ca bibliotecara inca il privea urat. Mi-am deschis dulapiorul, lasandu-mi cartile. Cum l-am inchis, mainile lui Matt m-au cupris, intorcandu-ma rapid si lipindu-ma de metalul rece. Buzele lui le-au atacat pe ale mele intr-un sarut nerabdator. Oricat de mult ma enervase cu mica lui surpriza, m-am lasat moale in bratele lui, raspunzandu-i la sarut.

            -Hai sa mergem, spun eu cand ma departez putin de el.

            Din clipa in clipa urma sa se sune si nu voiam sa dau ochii cu cineva. Azi nu mai mersesem la cantina cu fetele, stand ascunsa in biblioteca, nevrand sa o vad pe Tiffany. L-am apucat de mana si l-am tras spre iesirea din scoala. Fix cand am iesit pe usa s-a auzit soneria, iar eu am rasuflat usurata. Matt mi-a deschis portiera masinii, iar eu m-am urcat rapid. A ocolit ca sa se urce, apoi am pornit.

            -Ai ceva de luat de acasa?intreaba el ca sa stie pe unde merge.

            -Depinde ce program avem?intreb eu, intelegand ca vrea sa raman la el.

            -Trebuie sa stam cu Angel diseara, spune el.

            -Maine ma duc la balet, deci trebuie sa imi iau echipamentul.

            S-a uitat putin cam ciudat la mine, parca vrand sa inteleaga adevarata insemnatate din spatele cuvintelor. Mi-am dat ochii peste cap, iar el a observat asta, oftand prelung.

            -Ma duc la Jasmine, nu la Elliot, adaug eu putin cam dur.

            -Deci mergem la tine, adauga, facand la dreapta spre strada mea.

            O liniste tensionata s-a asternut peste noi. Nu-mi place acest lucru, oftez in sinea mea. A parcat pe aleea din fata casei, iar eu m-am dat jos rapid, avand cheile pregatite ca sa deschid. Matt s-a grabit si m-a prins de talie. Mi-am ridicat privirea spre el si i-am citit vinovatia din ochi.

            -Imi pare rau, Hope.

            -Daca e de acord Jasmine, poate ramai sa privesti, spun eu zambindu-i slab.

            -Mi-ar placea, zambeste el, apoi ma saruta.

            Nu vreau sa creada ca ma duc la Jasmine doar ca sa il vad pe Elliot. Aveam nevoie de putin antrenament ca sa-mi limpezesc gandurile. Ca sa-i dovedesc asta, trebuie sa vada cu ochii lui ca ma voi concentra pe balet, nu pe altceva. Sper ca Jasmine sa fie de acord, pentru ca acest lucru il va ajuta pe Matt sa aiba mai multa incredere in mine.

            -La 5 jumate trebuie sa fim la mine. Ce propui sa facem pana atunci?murmura el peste buzele mele.

            -Ne vine inspiratia cand ajungem in camera, zambesc eu, apoi il sarut.